De ce sufar?!

  Mereu ma intreb :,,De ce eu?''De ce trebuie eu mereu sa sufar pentru altii?.Stiu ca sunt o persoana sensibila si pun la suflet orice lucru minor...in privinta asta ma urasc...Stiu...sunt prea aspra cu mine.Cand vad atata indiferenta in jurul meu as vrea sa urlu .Mereu eu sunt cea care le da tuturor celor din jurul meu sfaturi atunci cand au nevoie,dar am observat ca nu sunt in stare sa ma ajut singura.Stiu ca inca sunt mica si ca odata ce voi creste voi mai suferi .

   Ma simt vinovata pentru atitudinea celor din jurul meu pentru ca eu m-am inchis in mine si nu le-am acceptat ajutorul...poate acum nu mai eram in starea asta.Am ales sa sufar in tacere si sa merg mai departe chiar daca am lasat in urma mea lucruri neterminte.Sa dau timpul inapoi nu pot.

  Sunt constienta de schimbarea mea in rau...eu nu eram asa ...acum plang din orice,sunt trista mereu,abia daca schitez un zambet asa de gura lumii...

  Printr-un singur cuvant as putea exprima ce imi doresc: ,,vreau''.

  Vreau ca totul sa revina cum era odata .Cei din jurul meu s-au saturat sa auda aceasi replica :Voi fi bine! Chiar si eu m-am saturat.

  Raspunsul la intrebarea mea undeva inauntrul meu exista ...poate nu am cautat unde trebuie...Dar realitatea...este asa dura .Stiu ca voi trece peste...va fi greu...dar voi imi voi reveni cat mai curand.

Adio trecut!

Ar trebui sa las totul in urma
Amintirile ce dor,lacrimi si regrete
Viata merge inainte indiferent prin ce voi trece.
Vreau sa fiu din nou acea copila cuminte
Inofensiva si fara pic de minte
Vreau inapoi acele zile cu soare
Care ii dadeau vieti mele sens si culoare.
Nu regret nimic din ce a fost
Poate totul a avut un rost
Tot ce a mers inainte prost
Acum numai are niciun rost.
Sunt recunoscatore pentru ce am
Pentru ce sunt
Nu mai vreau sa ma intorc undeva unde am mai fost
Nu o sa cedez
Raman sa va arat ca pot
Ca am puterea necesara sa trec peste tot.

A mai cazut o stea :(

   Totul a inceput intr-o seara blestemata.Stateau pe o banca 2 adolescenti...Totul era asa frumos...In cateva secunde ea izbucneste in plans.El o parasise.Incetul cu incetul ea a ramas singura pe banca.El indepartandu-se spre un loc in care credea ca ii va fi mai bine decat alaturi de ea.
   Parca cerul ii cazuse in cap.
   Era cuprinsa de ura,neputincioasa .Vroia sa il faca sa sufere cu adevarat chiar daca il iubea.In acele momente simtea ca viata ei numai avea sens.  Ajunse sa se urasca pentru ca sa daruit lui .Toata culoarea disparuse ...totul putea deveni mortal.Isi pierduse increderea in cei din jurul ei pentru ca ii era teama sa nu fie ranita si mai rau.Nu vroia sa renunte la ideea ca el nu este ,,ultimul''.
    I-a alungat pe cei care ii intindeau o mana de ajutor.Se apropia de final.Vroia sa isi puna gandurile in ordine,izolata intr-un bol de cristal unde nimeni nu  putea patrunde luand cu ea toate amintirile dureroase care ii mai ramase...dar nu mai avea rost.Credea ca singura scapare este sa plece catre o alta lume unde nu va mai suferi ...unde va zbura usor pe un nor.S-a hotarat sa puna capat acestei povesti in care s-au intamplat atatea...si chiar a reusit.Pentru ea moartea era o usita spre o lume in care  toata singuratatea si suferinta din sufletul ei va disparea...acela fiind locul unde isi va gasi linistea.
    A ramas in urma ei doar regrete,lacrimi,inimi frante si un tablou cu un chip viu care va ramane pentru totdeauna intiparit in mintea celor care o iubeau...
    A mai cazut o stea ...:((

                                                                             ~The end ~

Te-am vrut

 Din nefericire saptamana asta a fost o saptamana daia naspa in care am fost mult   prea…mult prea deprimata, nelinistita,fara chef de nimic si putin ganditoare.M-am gandit foarte mult la ce pot face.Nu am o idee concreta in legatura cu ceea ce am de facut  dar cred ca trebuie sa fac unele schimbari pentru ca nu ma pot  indragosti din nou de el... Imi pare rau  ... Imi dau seama ca fiecare avem partea noastra de vina..Ma doare cand imi spune ca ma  intelege dar de fapt continua sa faca presiuni asupra mea.In mintea mea este ceata totala...Imi pare rau... Am nevoie de cineva sa  fie acolo cand cedez,sa ma vada asa cum sunt,sa fie singurul in care sa am incredere,il vreau pe el. ...eu as vrea multe...  Am incercat sa schimb cate ceva ,sa fie totul ca inainte dar nu ma simt atat de puternica  sa pot face asta .  Nu vreau sa ne  mai prefacem ca totul este ok pentru ca timpul trece si noi nu facem  deloc progrese...  Nu vreau sa trag nicio concluzie dar nici sa traiesc dintr-o iluzie,un vis.Sincer sunt in pana de  cuvinte. Poate ca nu reusesc sa ma exprim dar nu vreau decat  spun ce simt.Sunt prea multe chestii care vin de la sine si nu pot trece cu vederea peste ele.  Imi pare rau...Stiu ca nu va merge ...Nu voi uita niciodata cat de aproape am fost ,sa fim cum am vrut sa fim...  intr-un cuvant ,,totul’’  .

Dor

De cînd am plecat,atunci intr-o zi de vara ,am invatat ce este dorul.Dorul de el,dorul de noi,dorul de acele vremuri in care eram amundoi. Mereu ma intrebam cum sa reactionez atunci cand imi este dor de el,de noi...sa plang ,sa rad ,sa merg sa il vad chiar daca eram confuza,sa stau sa traiesc din niste amintiri dureroase?!Toate aceste intrebari dureau uneori mai mult decat de obicei.

Imi doream sa trec mai repede peste.Stiam ca timpul le va rezolva pe toate cu timpul.Dar nu eram sigura cat am sa astept ca sa se intample asta.Nu aveam decat sa astept ...Usor de zis ,greu de facut.

Erau zile de vara in care ploua...Priveam pe geam.Nu imi pasa de nimeni si de nimic,nici macar de comentarile celor din jur sau de aparente.Eram in lumea mea.O lume ciudata,aproape ireala.Uneori ma gandeam pe cine astept ,de ce aveam senzatia ca cineva va aparea...
 
   

Speranţe înşelate

 E uşor să priveşti cum lumea cuiva se prăbuşeşte; cum sentimentele acelei persoane se risipesc prin aer, împrăştiind tristeţe şi melancolie, dar oare e la fel de uşor când acea persoană eşti chiar tu? Nu, nu e. Pentru că visele tale au însemnat mai mult decât orice realitate pentru tine, iar fără ele viaţa înseamnă moarte. Ce rost mai are să trăieşti când vezi că tot ce-ai construit s-a făcut scrum, iar cei pe care i-ai iubit te-au lăsat singur, lipsit de ajutor, în obscuritate, fără nici un resentiment. Singurele lucruri pe care le mai ai sunt regretele şi lacrimile. În ele te vei îneca, până îţi vor răpi şi ultima suflare, apoi lumina se va stinge. Cortina va cădea. N-ai fost decât un actor într-o lume atât de mare. Un simplu pion, ce-a fost sacrificat pe-o tablă de şah...

De ce il iubesc

Il iubesc

-pentru ca este rebel :))

 -pentru ca este nebun :x

 -pentru ca este glumet :)

-pentru ca este indiferent :)

 -pentru ca ma face sa visez :p

-pentru ca ii place sa se distreze O:-)

-pentru ca ma face sa zambesc <3

 -pentru ca este de gasca ;))

 -pentru ca ma minte :d

-pentru ca nu este gelos :p

 -pentru ca este iubit :x

 -pentru ca imi da aceea stare de euforie :x

-pentru ca ma binedispune :p

-pentru ca nu ma judeca :)

-pentru ca nu ma obliga sa fac nimic din ceea ce nu vreau ;)

-pentru ca crede in mine >:d<

-pentru ca este ambitios :p

-pentru ca il cunosc :x

-pentru ca il ador :''>

 -pentru ca este diferit :)

-pentru ca nu ii place scoala :x

-pentru ca isi baga p**a in ce nu ii place :x

-pentru ca are tupeu :p

-pentru ca imi da sperante 8-l

-pentru ca este special :p

-pentru ca are rabdare :p

-pentru ca este molipsitor :x

-pentru ca este unic :D

-pentru ca este EL :X:X:X:X:X

TE IUBESC ! ! ! <3