Vise imposibile 5

Ar fi frumos...
Ar fi frumos sa te vad pe tine cel ales in fiecare zi si sa ma uit la chipul tau zambind.Sa ma gandesc ca tu esti al meu si ca nimic nu ne va desparti.
Mi-ar placea sa vii acasa cu mine, sa imi cunosti familia si sa te simti ca la tine acasa.Sa zambim la glume spuse de unul dintre membri familiei in timp ce luam masa impreuna apoi se ne uitam la un film si sa ne batem cu floricele cand mama nu ne vede.Ar fi frumos sa petrecem clipele impreuna afara la soare alaturi de familie.
Ar fi frumos ca tu viitorule partener sa te intelegi foarte bine cu familia mea si eu cu a ta.Sa nu fie certuri intre neamuri, sa fiu destul de buna in ochii mamei tale pentru tine, tu sa fii destul de cuminte si protector in ochii tatalui meu.
Cu siguranta ar fi frumos dar se spune ca nu ii poti multumi pe toti.De aceea nu prea cred ca imi vei multumi familia, cel putin nu din prima data dar nu va conta daca inima imi va spune ca tu esti cel ales.

People leaves...

Si imi e asa greu sa accept unele lucruri. Asa e lumea, pura si dura realitate.Cei dragi te parasesc.Nu trebuie sa te bazezi pe NIMENI in aceasta viata. Stiu ca am zis-o de n ori insa o s-o continui sa repet pana ma obisnuiesc cu realitatea, pana cand voi inceta sa mai cred ca cineva va fi acolo  sa te prinda de mana cand cazi, cand cei din jur te doboara miseleste,cand te simti singur, cand doresti sa iti imparti bucuriile cu cineva, un prieten. Da, un prieten,nu barbatul cu care vei ajunge sa iti imparti viata, trebuie sa mai existe o persoana de baza. Asta spune fantezia din  mintea mea, dar la naiba… NU E DELOC ASA PT NIMENI. Oamenii carora le-ai fost alaturi, si ti-au fost si ei negresit te uita !!! Numai dau doi bani pe tine. Poti sa si mori ca nici macar o lumanare nu iti vor aprinde.

Mie mi-e bine asa cum imi este, de cand a patit niste chestii am renuntat la aceasta idee, si a trecut mult timp. Insa de multe ori am speranta pentru cei din jur, nu ma mai gandesc la mine… poate am fost eu de vina pt ca sunt dificila, poate nu, n-are importanta, dar ei…ei nu merita asta. Au nevoie de  o persoana de baza, si nu cea trecuta in certificatul de nastere sau de casatorie. Nu sunt dezamagita pentru mine, ci pt cei din jur.Eu sunt si voi fi mereu INDEPENDENTA emotional, nu ma mai agat de oameni, ma descurc foarte bine.Urasc sa ma simt datoare. Si mereu am ramas recunoscatoare persoanelor care m-au ajutat din propie initiativa, fara sa astepte nimic la schimb.

Dezamagire si dezgust, Atat imi ramane pt persoanele de genul. 

   Prietenii eterne, iubiri de vis - cele mai mari minciuni, minciuni ce reusesc sa doboare multi oameni.  Am trecut de faza aia.

Este greseala mea

Da... Este tipic pentru mine sa fac numai greseli.
Am zis ca vreau sa invat din ele, am zis ca nu vreau sa fac aceeasi greseala de doua ori.
Nu am facut-o de doua ori si nici de trei sau patru.Ci de cinci, sapte, poate chiar zece ori!
Am repetat greseala asta chiar daca am facut tot ce era posibil ca sa ma feresc de ea.
Greseala mea e ca aleg baietii nepotriviti.Poate intr-un final am sa incetez.Poate am sa ma invat minte.Sau poate ca va veni el la mine si eu nu voi mai fi nevoita sa aleg, sa incerc, sa ma straduiesc ca apoi totul sa se transforme in ceva rau.
E vina mea si recunosc asta.
Mi-am promis de fiecare data ca voi fi mai atenta, ca nu va mai fi la fel.Mi-am promis dar de la vorbe la fapte este o distanta...

I love you, idiot

" Te iubesc, bai fraiere, te iubesc cu totul, din cap pana-n picioare! Esti un om frumos, si un barbat extraordinar, si ma faci fericita, idiotuleee, fericitaaa!!! Merg pe strada si rad, si cant, si zicea lumea ca-s nebunaa, si suuuunt nebuna dupa tinee! Si imi place asta, si ador sa fiu asa, ma ador pe mine, dupa o gramada de timp ma adooor! Dic cauza taaa, pentru ca te ador! "

Asta a simtit, asta a spus, si ar mai spune-o de foarte multe ori, pentru ca ea spune ceea ce simte. Intr-o zi posomorata s-a dus la el si i-a spus "Buna", si de atunci a vazut ca are ceva in privire, in felul de a gesticula si de a vorbi. Si a trecut mult timp, destul de mult, si timpul curge repede, si la un moment dat te intrebi ce s-a intamplat in tot timpul asta...a fost iubire? A fost din prima clipa, a fost cu fluturoi, cu gandaci si cu toate lighioanele Pamantului. Si va trece foarte mult timp, si poate nu va mai fi la fel pentru el, poate va fi fix "........" Pentru ea asa o sa fie mereu, pentru ca ea iubeste, iubeste oamenii si il iubeste pe el. Si ce vorbeste? Pentru el va fi exact la fel, pentru ca este simetrie si reciprocitate. Aici nu este vorba de a fi sau nu 2 in 1, ci de a fi pur si simplu!

Ploaia

Ador mirosul ploii. Iubesc sa simt  stropii de ploaie care cad din cer  ca pe o binecuvantare avand in vedere zilele fierbinti ce-au fost. Cel mai placut lucru intr-o astfel de zi este sa te plimbi cu castile in urechi, muzica la maxim si cu umbrela…in geanta :)) Nu conteaza ca cei din jur, adapostiti de ploaie, pe margine, care pe unde apuca, se uita ciudat cand treci pe strada vazandu-te ca te plimbi linistita, fara nici un stres ca si cum ploaia n-ar exista, ca si cand  soarele ar fi acolo sus luminandu-mi calea… si pt cei care nu-l vedeau sau nu-l simteau  bunul soare chiar era prezent…si era soarele meu, doar al meu…imi pazea sufletul <3

Si uneori este bine sa mai fii copil din cand cand. Este un lucru mare si iti aduce o satisfactie enorma. Totul este asa USOR cand vezi totul prin ochii inocentei: speranta vine din lucruri marunte si dainuie mult timp in sufletul tau. Reprezinta o oportunitate , poti profita prin a continua lupta indiferent de ce-ti vor spune ceilalalti. Mare pacat pentru cei ce au uitat sa mai fie copii…. Cea mai mare greseala este sa-ti doresti sa cresti... Sunt multumita de ceea ce sunt cu adevarat, nu de ceea ce vad restu, caci intotdeauna voi pastra in mine o parte din copilul de odinioara care rade cu gura pana la urechi, iar cand ma bucur sar in sus de fericire si ma entuziasmez ca si cum as avea 5 anisori <3 

Si bine si rau

Am mers prin ploaie, prin fulgere si tunete, prin zile calde, prin zile frumoase.
Am mers si inca voi merge.
Poate ca nu va fi frumos, poate ca mi se va rupe sufletul sau poate ca voi fi plina de fericire si voie buna.
Important este ca am trecut peste ele uneori mai usor alteori foarte greu insa cu fiecare lucru greu intampinat, am invatat cate  ceva si majoritatea lucrurilor invatate m-au ajutat.
Nu e frumos atunci cand pe strada noastra e multa ploaie dar dupa mine nici sa fie mereu soare nu e bine.
Nu spun ca imi plac necazurile, spun doar ca daca ar fi frumos mereu am uita cum sa ne mai bucuram.

Vise imposibile 4

Intr-o zi obisnuita de primavara...
O zi frumoasa de Mai in care soarele e pe cer, ea ar trebui sa stea afara bucurandu-se de vremea frumoasa in parcul central din oras, pe o banca cu o punga de popcorn in mana.
Intr-o parte mai retrasa a parcului unde se aseaza lumea ca sa se odihneasca sau sa aiba parte de liniste el sta pe o banca cu telefonul in mana. E ocupat cu telefonul si nu prea e atent la ce se intampla in jurul lui. Fata isi ia o punga cu popcorn si se aseaza pe o banca care e pe partea opusa fata de banca lui. Tentatia de a se aseza pe banca care e in fata lui e mare insa lipsa de curaj e si mai mare asa ca se pune pe o banca mai incolo dar tot poate sa il priveasca. Din fericire pe acolo nu prea trec oameni in aceasta zi asa ca ea poate sa manance popcorn si sa se uite la el ca la un film.Desigur asta doar daca filmul nu se uita la tine.
Tanara vede cum el isi ridica privirea din telefon si imediat se uita in alta parte. Dar tentatia e din nou mare si trebuie sa vada la ce sa se uita el.Isi intoarce usor capul exact cand si el isi intoarce privirea spre ea. Doua secunde se privesc si din nou lipsa curajului o face sa se uite in alta parte.El se mai uita putin la ea apoi isi pune telefonul in buzunar si pleaca trecand exact prin fata ei. Fata continua sa manance popcornul iar cand termina arunca punga la gunoi si incepe sa mearga spre iesirea din parc.
Iesirea mare e alcatuita din o poarta mare si doua porti mai mici una intr-o parte si una in cealalta parte.Ea iese pe poarta din dreapta iar el iese pe poarta din stanga.O fractiune de secunda cei doi se privesc in ochi apoi aproape in acelasi timp el face la stanga iar ea la dreapta. Dupa alte cinci secunde ea isi intoarce capul in spate si vede cum el merge linistit inainte.Peste alte doua secunde el isi intoarce capul in spate si o vede cum merge inainte.

Cat mi-as dori ca aceasta postare sa se intample si in viata reala 8->
Credeti ca e posibil ca doua persoane sa se sincronizeze atat de bine intr-o singura zi?

o lacrimă…

Privesc în gol și nu reușesc să simt nici chip, nici buze, nici ochi.

Simt doar o lacrimă care îmi vorbește sufocată de formele insensibilității, de condamnările superficiale ale esenței, de doruri nestinse și așteptări respinse…

Trăiesc și înțeleg că zi de zi adun emoții, caut cuvinte, aștept în doruri și mă răvășesc în amintiri… și totul pentru a o putea percepe, a o putea cunoaște, a o putea atinge și a o întreba: cum de poate fi în două locuri în același timp?

… și mi-a răspuns: Sunt în mai multe locuri… sunt în multe forme și mereu de cealaltă parte a voalului…. Mi-a zis că dacă aș cântări-o aș găsi în ea durere nerostită, cuvinte nespuse, vise spulberate… Aș dibui bateri de inimă în nopți reci și refuzuri în zile calde… Aș descoperi singurătăți neînțelese și dorințe tăiate…  Aș găsi suferința morții și pierderea unei prietenii, trădări și promisiuni refugiate, corpuri devorate și sentimente abandonate… depărtări pline și apropieri goale…

În ea aș întâlni trecutul, prezentul, viitorul în același timp…

P.S.

Azi lacrima mea caută o aripă de înger care să o ducă spre soare…

cum doare iubirea?

Au existat în viața mea iubiri imposibile, iubiri neîmpărtășite, iubiri false (deși nu le mai poți numi iubiri)… Au existat sentimente înălțătoare, fericiri supreme, începuturi dulci și despărțiri amare… Însă doar dragostea împărtășită și adevărată e în stare să nască acel sentiment de beatitudine ce valsează între fericire și recunoștință… Doar ea face să rezoneze și inima și creierul  într-un mod ce îți duce sufletul în ceruri, dacă e împărtășită. Și tot ea te aduce în fața sentimentului de durere, în fața întrebărilor: voi mai avea oare curajul să iubesc, să cred, sa visez?
            Cum doare iubirea?  doare în tăcere… strigă în voce tare sau plânge în pernă nopțile… Cum descoperi că iubirea doare?

P.S.          

 Nu am iubit așa frumos, suav, nevinovat și inocent de dulce, niciodată… Nu am înțeles pe cei care iubeau diferit de cum iubesc eu… Nu am descoperit coardele care să mă facă să îmi cânt iubirea… Nu am întâlnit pe cineva cu care să vibrez la unison în cele mai simple gesturi de iubire… până nu ai apărut tu, până nu am înțeles și de ce ai apărut… ca să mă aduci din starea de beatitudine…  în abisul în care să-mi arăți că iubirea doare…

Nimic de spus

Nu am avut nimic de spus nici ieri, nici alaltaieri, nici acum nu stiu cate zile.
Poate azi am ceva de spus. 
In mare, postarile de pe blogul meu au fost facute cu gandul la un el si o ea.
Pentru ca asta imi doream si imi doresc cel mai mult. Sa apara un el si la mine si sa fie soare.
Acum pe strada mea sunt cateva raze de soare si totusi el nu este cu mine. Nu mai imi place nici un baiat ci doar vreau ca eu sa ma simt bine.
Am crezut ca inima mea a inghetat, ca nu mai simte nimic dar viata mi-a aratat ca inima mea e acolo. Nu s-a schimbat deloc. E la fel ca inainte, plina de iubire. Totusi ceva este diferit.
Nu ma mai deranjeaza atat de mult ca eu sunt singura. Ba chiar ma simt bine. Ma ocup de novoile mele si fac ce imi aduce zambetul pe buze.
Cred ca a disparut acea dorinta enorma de a fi cu cineva. Inca imi doresc sa apara un el special dar cine nu isi doreste asta?
Imi doresc si atunci cand inchid ochii imi imaginez cam cum ar fi dar cand deschid ochii, realizez ca imi e la fel de bine si fara el.
Poate e de vina faptul ca inima mea nu mai place nici un baiat.
Ma uit la toti din jurul meu si ii vad cat de mult se bucura atunci cand vorbesc cu persoana placuta/iubita si mi se pare ca e ceva care lipseste. Ar trebui sa ne bucuram de multe lucruri nu doar de acelea legate de un anumit om.
Poate zic aceste vorbe si cred asta pentru ca nu am iubit niciodata si nici nu am de gand sa o fac prea curand.
Adevarul e ca stiu cateva persoane care sunt singure la o varsta inaintata si o duc foarte bine.Insa eu nu vreau sa fiu singura pentru ca m-am prins cu dintii de dorinta mea numarul unu dar nu imi pot forta inima sa placa.
Mi s-a spus ca sunt pretentioasa si ca o sa raman singura in felul asta.
Atunci nu am raspuns nimic dar daca acum mi-ar mai zice cineva propozitia de sus i-as spune urmatoarele vorbe: Bine, comanda-i tu inimii mele sa placa baietii care ma plac pentru ca eu am incercat si nu a mers.

Chiar nu mai inteleg

Nu pot intelege deloc.
Parca tot universul se pune impotriva mea.
Am senzatia ca eu nu am voie sa am un iubit.Dar este o prostie nu? Pentru ca asa ceva nu se poate. Oricine are voie sa iubeasca nu?Oricine are voie sa fie cu cineva.
Cu siguranta oricine are voie sa fie cu cineva insa, nu imi pot da seama de ce fiecare baiat de care imi place nu ma vrea.
Nu stiu... nu inteleg si singura explicatie buna care imi vine in minte e ca eu nu am voie sa fiu cu cineva.
Ce mi-am dorit atat de mult sa nu pot avea.Sa nu am voie! Sa se puna impotriva mea universul. Nu oamenii din jur, nu, ci universul.
Daca s-ar fi intamplat asta o data, de doua ori as mai fi zis ca e ok dar deja sunt mai mult de cinci dati asa ca nu mai inteleg absolut nimic.
Si in momente ca astea incep sa cred ca intr-adevar eu voi fi singura toata viata...

Totul e frumos

Unele zile sunt atat de frumoase si placute incat uit ca in lume exista si rau.
In unele zile cu soare afara, parca domneste fericirea. Totul e atat de minunat si vesel incat nu vreau sa se mai termine acea zi.
Poate ca aceasta fericire se datoreaza cuiva si poate ca o data cu acel motiv pleaca si fericirea insa daca te gandesti la viitor prea amanuntit poti pierde clipe frumoase din prezent iar eu nu vreau cu nici un pret sa pierd prezentul. 

nu mai am cuvinte...

Am crezut ca mi-am facut inima imuna la aceste situatii.Am crezut ca s-a umplut cu atata ura incat nu ar varsa nici o lacrima intr-o situatie ca asta.Mi-am zis ca eu nu fac aceeasi greseala de doua ori.Nu stiu daca e aceeasi greseala... De fapt nici nu vad ce am facut gresit.
Ideea e ca am am luat in brate indiferenta ca sa imi fac inima tare.Imuna la multe lucruri dar mai ales la respingeri.
Am crezut dar am crezut degeaba.
Nu am reusit si acum trebuie sa stau din nou sa imi ling ranile.
Am ajuns sa cred ca nimanui nu ii pasa cand plang dar nu e nimic.Nici mie nu imi va pasa de altii.
As vrea sa zic mai multe dar nu am nimic pe inima de care trebuie sa scap.

Mi-ar placea sa scriu si apoi sa pot zambi dar de data asta nu mai am cuvinte...

Te vrea pe tine

Eu sunt aici.
Tu esti acolo.
Ce ne facem?
Intre noi e un drum atat de lung. Am senzatia ca va trece foarte mult timp pana cand vei veni la mine.
Sau poate voi veni eu la tine.Cine stie?
Vreau doar sa te anunt ca zambesc, ca am rabdare, ca te astept si ca inima mea e doar  a ta.
Nu ma refer la figurat. Vorbesc serios cand spun ca nu mai pot sa plac nici un baiat.Ma atrage doar fizicul si atat.
Asa ca fi fericit draga viitor partener de viata.Inima mea nu mai place. E atat de inghetata incat nici nu mai vrea sa se uite la baietii din jurul ei. Ea te vrea pe tine. Te vrea pe tine ca sa nu mai exista frica de singuratate,ca sa nu ii mai atraga atentia alti baieti total nepotriviti pentru ea.
Ea te vrea pe tine, are nevoie de tine ca sa o faci sa fie din nou vie iar tu....

Ei bine, cum am zis, simt ca intre noi e un drum foarte lung.

Vise imposibile 3

-Un apus superb trebuie privit cu mare atentie pentru ca face parte din cele mai frumoase peisaje ale naturii.Sa vezi cerul cum e colorat in culori rosii, portocalii, galbene, mai aproape de soare iar mov si albastru mai departe de mingea de foc e ceva superb ce nu prea poate fi descris in cuvinte...
Incearca el sa descrie ceea ce vede in momentul de fata in timp ce ea il priveste cu ochi visatori si cu un zambet pe buze. Sincer, nu prea e atenta la ce zice el pentru ca vede si ea cat de frumos e peisajul dinaintea ei.Tanara fata vrea doar sa il priveasca incontinu cum explica atat de concentrat ceea ce vede.
Vremea perfecta, peisajul perfect,momentul perfect in concluzie imaginea perfecta.Insa mai lipeste ceva ca totul sa fie perfect.
Dar ce anume? Aaa da.
Mai lipseste ceva foarte important. Sa fie REAL.

Nu pot scrie la infinit despre ceva ce nu am... inca.Pot doar lasa inima sa isi doreasca iar creerul sa creeze si cine stie, poate ca pana la urma visele imposibile nu vor mai fi atat de imposibile dar pana atunci voi continua sa scriu si nimeni nu ma poate opri. Asta e o promisiune si cu ea vreau sa schimb si numele acestor articole. Vise imposibile/posibile.

o lacrimă…

Privesc în gol și nu reușesc să simt nici chip, nici buze, nici ochi.

Simt doar o lacrimă care îmi vorbește sufocată de formele insensibilității, de condamnările superficiale ale esenței, de doruri nestinse și așteptări respinse…

Trăiesc și înțeleg că zi de zi adun emoții, caut cuvinte, aștept în doruri și mă răvășesc în amintiri… și totul pentru a o putea percepe, a o putea cunoaște, a o putea atinge și a o întreba: cum de poate fi în două locuri în același timp?

… și mi-a răspuns: Sunt în mai multe locuri… sunt în multe forme și mereu de cealaltă parte a voalului…. Mi-a zis că dacă aș cântări-o aș găsi în ea durere nerostită, cuvinte nespuse, vise spulberate… Aș dibui bateri de inimă în nopți reci și refuzuri în zile calde… Aș descoperi singurătăți neînțelese și dorințe tăiate…  Aș găsi suferința morții și pierderea unei prietenii, trădări și promisiuni refugiate, corpuri devorate și sentimente abandonate… depărtări pline și apropieri goale… 

În ea aș întâlni trecutul, prezentul, viitorul în același timp… 

P.S.

Azi lacrima mea caută o aripă de înger care să o ducă spre soare…

De ce nu iubim persoanele care ne iubesc?

    Pentru ca am fost atat de ocupata sa tin langa mine persoane care nu ma meritau,incat nu mi-a mai pasat de restul.Pentru ca am ales sa imi pun sufletul pe tava unor persoane care pur si simplu nu dau un ban pe mine si pe sentimentele mele.Pentru ca am vrut un singur EL care cica ma iubea,in locul unui alt EL care imi demonstra tot timpul.Pentru ca am refuzat sa cred ca imi poate fi mai bine in bratele persoanelor pe care le iubesc (iar ele nu),decat in bratele celor care ma iubeau.Pentru ca asa suntem noi oamenii,iubim persoane care nu ne iubesc..persoane carora putin le pasa..persoane care ne ignora ,pe cand altii si-ar dori sa aibe ocazia sa ne priveasca in ochi si sa ne vorbeasca..Pentru ca uneori,chiar si cei care ne iubesc nu stiu sa ne-o demonstreze,lasandu-ne sa ne aruncam in bratele altora,traind cu impresia ca nu exista nicio sansa sa ne saturam si sa ne cautam fericirea in alta parte.Da,persoane care ne iubesc,dar au impresia ca nu este nevoie de fapte...si dupa ce ne dau libertate,isi dau seama ca ne-am pierdut si ca ne vor inapoi..Pentru ca ne dam seama de ceea ce aveam langa noi,d`abea atunci cand pierdem...

Prietenia.

“Prietenia nu poate exista decât între oameni buni.”.
"Adevarata prietenie este o multumire sufleteasca ce n-o pot intelege oamenii de rand."

Prietenia se masoara doar in amintiri,voie buna,liniste si iubire...prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare...Pot sa spun ca o persoana fara prieteni este o persoana foarte saraca, dar si trista in acelasi timp.
Avem nevoie de prieteni pentru ca suntem oameni si traim alaturi de oameni, nu suntem pustnici care traiesc in fundul padurii. Prieten este si acela care iti da o palma atunci cand ai facut ceea ce nu trebuia dar in acelasi timp  nu iti este prieten acela care nu stie sa primeasca acea palma.

Vreau sa uit !

Bai ai idee cum e sa simti ca te prabusesti? Sa simti cum cazi intr-o groapa imensa fara sa poti sa schimbi ceva? Sa te ineci in mare, sa stii ca nimanui nu-i va pasa, sa iti doresti sa traiesti si sa nu poti sa te salvezi?Pana mea, simt ca nu imi mai gasesc locul, parca sunt intr-o alta tara, unde nu cunosc limba si nu pot comunica, parca sunt surda, vorbele celor din jur trec de mine fara sa ma atinga. Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa fac sa uit, sa devin de gheata, sa nu imi mai pese de nimic din ce a fost. Vreau sa uit ca exista EL, sa ma prefac ca a murit ( asta nu inseamna ca imi doresc sa pateasca ceva, mi-ar face mare placere sa stiu ca el e fericit, dar se pare ca si el e trist), sa o iau de la capat avand doar amintiri frumoase de la el pentru ca l-am iubit enorm si nu am stiut sa ne apreciem unul pe altul.

Satula de prefacuti !

 Stateam si ma gandeam....am cunoscut niste persoane care , ii credeam prieteni..Acum nu mai conteaza nimic.Trebuia sa stiu si adevaru..m-a durut,chiar foarte tare , stiind ca ma fac pe la spate .Paream eu indiferenta , dar in mine , in sufletul meu era gol :-j..

Totusi...erau prietenii mei...Prietenia asta a fost o ultima tigara fumata,din care a ramas doar scrumul amintirilor.

I love...

Iubesc... plimbarile prin parc, marea, soarele, tricourile, prietenii mei,  vacanta, my computer, muzica, filmele bune, weekend-urile , pauzele  , dulciurile :D, shopping-ul, rolele, petrecerile, iesirile cu prietenii,  , sa rad (sau mai exact crizele de ras din pauze si nu numai), albastrul si multe altele.

I learnt .....

Am invatat ca ....

• nimeni nu e perfect 
• aparentele sunt intotdeauna gresite
• nu poti stii niciodata ce gandeste cel de langa tine
• gusturile nu se discuta
• instinctul de turma va prima mereu in comportamentul (sau mai bine zis reactiile) oamenilor
• un prieten adevarat nu te lasa balta atunci cand il sacai cu ultimele tale achizitionari
• familia e mai importanta decat pare
• mama va tipa intotdeauna la auzul unor vesti nu tocmai pe placul ei indiferent de modul in care o abordezi
• nimeni nu se va opri in loc pentru durerea ta
• o prietenie nu merita destramata de niste certuri banale
• a ierta nu e totuna cu a uita
• dragostea nu e dreapta
• in dragoste si razboi totul e permis
• nu trebuie sa facem alegeri singuri
• pe mess vorbele par insulte
• trebuie sa te gandesti de doua ori inainte sa faci un lucru pe care il vei regreta mai tarziu
• prietenii nu sunt ca sosetele (ii schimbi in fiecare zi)
• nu poti face pe nimeni sa te iubeasca 
• oricat mi-ar pasa mie, altora nu le pasa
• doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit
• uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele ei
• sunt oameni care se iubesc dar nu stiu cum sa o arate

My turn

 Îmi datorez o explicație, eu mie însămi. Îmi datorez niște bucurie, niște pantofi noi și câteva fotografii aruncate în cutia de amintiri. Mă voi ocupa de toate astea, detalii ale acestor fapte nu interesează pe nimeni, doar pe mine.
 Îmi voi lăsa spiritul tânăr să se încânte la vederea oricăror ochi frumoși care îmi zâmbesc. Voi răspunde cu încântare oricărei invitații la cafea, acceptând sau nu, fericită doar că cineva vrea să împărțim o jumătate de oră la doi, sau la cinci, sau la treisprezece.
 Dacă am învățat ceva important în ultima vreme, am învățat că sunetul ploii în apa unui mic râu este cea mai frumoasă muzică, am învățat că pot să-mi pierd cumpătul și să zbier pe dinăuntru fără să fiu zgomotoasă pentru cine știe ce om cu ochi verzi, am învățat că la sora mea acasă am voie să mănânc cartofi prăjiți în dormitor și să râd foarte tare de colecția ei de fotografii polaroid agățate pe perete, am învățat până la urmă că oamenii din jurul meu nu înțeleg că eu gândesc cu "aici și acum" și că să pleci este greu, dar eu dacă am plecat, nu încerc să bag pe gât celor rămăși acasă cât de mult îmi place locul în care sunt. Deci eu nu sun, eu nu dau mesaje, eu nu caut, eu aștept să fiu căutată. Poate în niște ani o să învăț să fiu altfel, dar până atunci, o să mă lupt cu această problemă, căci nu am de ales.  
 În lumina ștearsă și gri a acestei zile, sub cerul înnorat și nefericit, teatrul sibian mă așteaptă, am o întâlnire acolo, și nu știu dacă să merg sau nu. Și parcă văd, satisfacția de a fi într-un spațiu care nu m-a părăsit niciodată, dragostea de a fi într-un loc atât de cald și de întunecat și de potolit, în contradicție cu stările mele (efemere, ce-i drept) zbuciumate, o să mă convingă din nou să merg, să nu părăsesc arta care nu m-a părăsit, să fac orice. 
 În frigul dimineții, beau ceai și îi povestesc bonsaiului meu drama din "Eugenie Grandet", susținându-mi de asemenea nevinovăția într-o problemă nouă: cred că am un caracter la fel de imposibil ca al Reginei din "Toți oamenii sunt muritori", și chiar nu vreau ca asta să fie adevărat... 

Vise imposibile 2

Afara e noapte iar aerul e destul de racoros din cauza  stropilor reci ce pana acum jumatate de ora au cazut din cerul cenusiu udand pamantul si creand in unele locuri mici balti. Insa fata nu are ce face pentru ca 5 zile pe saptamana trebuie sa mearga si sa vina indiferent de situatie. De fapt mai sunt si unele exceptii dar acum nu e cazul.
Partea frumoasa e ca nu e singura si ca zambeste, chiar foarte mult. Din cand in cand la una din  glumele lui de doi bani sau poate chiar reusite, incepe sa rada alaturi de el continuand sa mearga. Alte cateva minute merg in tacere insotiti de luna care s-a gandit sa se arate de dupa norii cei cenusii. Fiind atenta la el tanara calca intr-o balta udandu-si balerinii si piciorul. Ea se uita la piciorul ei apoi la el si incepe sa rada insa cel de langa ea se multumeste doar zambind.

Baiatul: Asa iti trebuie daca esti indragostita.
Fata: Te corectez. Asa imi trebuie daca sunt indragostita de tine.

 Din nou cei doi zambesc privindu-se unul pe altul lasand ca sclipirea din ochi sa vorbeasca in locul buzelor. Drumul e inaintea lor deci trebuie sa mearga mai departe insa acum mainile lor se balanseaza in fata si in spate in acelasi timp oferind caldura una celeilalte.

Final: La urma urmei sunt doar niste dorinte, niste vise care se straduiesc sa se agate de inima dar sansele sunt slabe, pentru ca e imposibil.Ce e in basme in basme ramane...

Nimeni nu este ceea ce credea .

Am o revelatie ! De ce ? Uneori incepem sa ne cunoastem mai tarziu pe noi insasi. Cica nicio viata nu ne-ar ajunge pentru asta. Este nevoie de experiente si multe obstacole pentru a da inainte, pentru a te autodepasi !!!  NIMENI nu va fi ceea ce pare, sau cine credea ca este pana la final !! Autocunoastere=putere. Nu trebuie sa te temi. Chiar daca esti pus fata in fata cu cea mai grea incercare, trebuie sa fii constient de fortele tale, sa mentii controlul a tot ce se intampla caci totul are o rezolvare, iar mai devreme sau mai tarziu treci peste toate astea. Totul are un sfarsit si depinde doar de tine. Atata timp cat respiri orice este POSIBIL, fie rau sa bine. Important este ca tu sa fii deschis tuturor posibilitatilor, sa nu-ti lipseasca INCREDEREA. 

Eu pt prima oara sunt sigura de ceea ce vreau cu adevarat, insa nu e momentul sa discut despre asta. Si sunt mai hotarata ca niciodata. Sunt mandra de mine . Mi-e mila de fetita aceea naiva, simpla, cu prea multe principii, insa care nu stia ce vroia de multe ori. Mi-e mila de fata aia care se plangea mereu, dar nu lupta pt nimic. De acum va fi ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte, plus inca ceva pe langa.

Teoretic, trebuie sa fii ipocrit in aceasta lume pentru a-ti atinge scopul, practic nu toti isi permit aceasta aroganta. Uneori este bine, de cele mai multe ori nu. Cei din jur sunt deranjati de adevar si incep sa te evite. Sa ii ia dracu pe toti. Trebuie sa invatam ca scopul scuza mijloacele.  Cred ca incep sa fiu pregatita de aceasta lectie. :)  Si uite asa, intr-o zi realizezi ca devii persoana ce nu credeai niciodata ca ai sa fii ! 

O dragoste adevarata

Visezi, la o dragoste pura, fara conditie puternica, eterna precum soarele din care se naste o pasiune. Visezi, la o dragoste curata, devodata, libera, sa scoti aripile inimii sa zbori unde iti dicteaza pasiunea. Pasiunea este precum un vant nepotolit care se transforma in libertate, inseamna a stii ca exista cineva care traieste dorindu-si sa te poata intalni. inseamna sa calatoresti fara teama printre stele si imensitate, inseamna sa traversezi focu, sa mergi peste pe ape, sa transformi un vis realitate. Pasiunea este acea forta imensa  care muta toata creatia, inseamna sa stii ca cineva te asteapta  mai departe de locul unde se ascunde soarele, inseamna sa stergi pt totdeauna din tine cuvantul singuratate. Sunt doua suflete ce se unesc pe vecie. Niciodata n-o sa-ti lipseasca cui sa-i spui un inger care de mana te va lua  sa descoperi o lume de pasiune.Traiesti cu o iubire puternica si fara conditie , ibera si sa-i pui aripi inimii. libera si sa-i pui aripi inimii, sa zbori unde iti dicteaza pasiunea... 

Dacă ai un vis ...

Pe un câmp de gânduri ,emoții și stafii de vise stă el trupul inert ,veșted și ofilit de timp.Căldura îi salvează o zi ,poate două dar el ,e încă e acolo.Visul îi face picioarele să numai fie așa amorțite să înainteze mai mult ,tot mai mult.Chiar dacă părea că nu îl va atinge niciodată ,chiar dacă părea atât de simplu :doar un vis ,nu lasă ca vorbele ,vocile să înalțe un zid în jurul lui ,știe el ,sufletul ce trebuie sa facă.

Barierele ce au fost de-a lungul timpului au adunat praf ce trebuie curățat în fiecare zi ,pentru a lustrui puntea în care se afundă ,acolo visul crește,se dezvoltă mai mult și se apropie de final ... finalul ce poate fi văzut sau lăsat să fie doar un final al unui vis ce se va transforma într-o iluzie precară.

Visele sunt întemeiate cu un scop, acela de a fi aduse la suprafață ,din interiorul nostru "să nu fie doar niște vise ".Toți le avem dar oare cum luptăm pentru ele ? nu le putem privi în ochi dacă nu mergem către ele ,mai încet poate ,dar mai sigur ... pentru că nu le putem primi cât de repede vrem într-o zi ,un an ,doi ... trebuie să muncim cu sufletul ,mintea și trupul pentru ai zâmbi iar el ne va zâmbi înapoi.Va fi precum un nou născut ce deschide prima dată ochi ,va vedea lumina și nu va mai fi un vis ,va fi :realitatea.