Adio...

Îl priveam cu lacrimi în ochi. Zâmbetul dulce de altădată lipsea de pe chipul său. Trupul lui era rigid, iar mâinile îi erau reci. Îmi doream să-l îmbrăţişez, să-l sărut şi să-i încălzesc inima, dar nu puteam. Îl rănisem de prea multe ori cu îndoielile mele. De data asta trebuia sa îl părăsesc, chiar dacă sufletul meu mă implora din răsputeri să nu o fac. Fără mine, putea fi fericit. Îi datoram asta. Măcar atât puteam face pentru serile în care a adormit cu gândul la mine, pentru nopţile în care am apărut în visele lui şi pentru dimineţile în care nu m-a găsit lângă el.
Ochii lui erau cuprinşi de aceleaşi sentimente pe care le cunoşteam atât de bine : căldură şi dragoste. Dacă un străin ne-ar fi văzut, ar fi spus că suntem suflete pereche, dar nu eram. Ne legau multe : amintiri, iubire, încredere, regrete.. dar nici măcar împreună nu erau îndeajuns de multe pentru a ne readuce fericirea de altădată. 
M-am apropiat de el, încercând să zâmbesc şi să par puternică; destul de puternică pentru amândoi. O lacrimă fierbinte i s-a prelins pe obraz, de parcă ştia ce avea să urmeze. Astăzi, ştia că sfârşitul este aproape şi că nu e unul fericit.
Am respirat adânc, încercând să îmi alung temerile, apoi cu o voce tremurândă i-am şoptit :

- Nu te mai iubesc. Uită-mă! Uită că am fost a ta cândva şi că te-am iubit mai presus decât însăşi viaţa. Fii fericit cu altcineva, pentru că eu nu sunt aleasa. Eu sunt doar o umbră trecătoare prin viaţa ta. Într-o zi, cineva va veni şi o va lumina; va risipi toate umbrele trecutului din jurul tău, dar nu voi fi eu aceea. Zâmbetul ei va fi motivul pentru care îţi vei dori să te trezeşti în zori, aşa cum ai fost şi tu odată pentru mine. Adio, te iubesc!

Am fugit fără să-l privesc în ochi. Nu eram îndeajuns de puternică. Inima îmi era îmbibată într-un ocean de regrete, faţa îmi era scăldată în lacrimi, iar motivul pentru a trăi..îl pierdusem.

Forever young !

Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.Ce este mai frumos decat sa mergi la petreceri , sa stai cu persoana iubita si sa te distrezi cu prietenii?Cand esti adolescent te simti deja matur si responsabil. Anii de scoala, de liceu si de facultate sunt cele mai frumoase etape din viata unui om.Dar  ea este si una dintre cea mai periculoasa perioada din viata unui om.Pericolele sunt la orice pas,iar daca nu suntem atenti  apar tenatii cum ar fi: drogurile, fumatul si multe altele lucruri care ne pot afecta sanatatea .De aceea avem nevoie de prieteni,dar sa fie prieteni pe care sa te poti baza, cu o influenta pozitiva asupra ta.De asemenea este o etapa a vietii fiecarui om, in care punem sub semnul intrebarii motivul existentei noastre, in care ne descoperim pe noi insine si incepem sa vedem o alta latura a lumii exterioare, incepem sa intelegem anumite lucruri care pana acum ne erau straine. In aceasta perioada apar schimbarile hormonale, fizice, te formezi ca persoana tot mai mult, incepe procesul de maturizare. Este o perioada plina de suferinte, regrete, dar in acelasi timp bucurii si succese. Bucura-te de aceasta perioada a vietii tale, pentru ca o primesti numai o data!

Love,love,love.

  Dragostea nu se poate defini. Este un sentiment, pe care toti il simtim. E sentimentul de care nu poti scapa. Cand te gandesti la o persoana, iti navalesc tot felul de ganduri si scenari. Cand te uiti la persoana respectiva, nu iti vine sa iti mai iei ochii de la ea si te gandesti cat de fericit esti langa ea.  Fiecare vede dragostea intr-un alt mod, datoria experientelor din trecut, insa dragostea pentru toti, e la fel si in cantitati egale.De asemenea inseamna  prietenie, inseamna atractie fizica condimentata cu putina gelozie, inseamna ca intreaga fiinta sa fie dedicata persoanei iubite.Cuvintele palesc in fata acestui sentiment inaltator.In toate povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca povestile de dragoste contin toate tainele lumii... Iar fara dragoste am fi doar niste roboti.

Spiritul Sarbatorilor De Iarna

Cand auzi de Sarbatorile de iarna, ce-ti vine in minte mai intai?

Cantecele colindatorilor, mirosulde portocale si cozonac..

Ce este si ce ar trebui sa fie, de fapt, spiritul Craciunului?
Unii zic ca doar componenta spirituala a sarbatorii conteaza, altii se bucura de cadouri.
In orice caz, ar trebui sa fie un motiv de bucurie.
Povestea o stii, ti-a fost repetata in fiecare an,  inca din copilarie.
Acum doua mii si ceva de ani s-a nascut fiul lui Dumnezeu, Iisus. Detaliile povestii creeaza atmosfera cu care ne-am obisnuit atat de mult, incat nu ne mai impresioneaza decat daca avem patru ani.

Ce s-a intamplat?
Cum sa facem sa retraim magia acestor zile?
Sa o luam inapoi, pe firul istoriei, dar nu prea departe...

De ce impodobim tocmai un brad de Craciun?
Fiindca bradul este un copac ale carui frunze nu morla venirea toamnei, el simbolizeaza nemurirea . Forma lui ca o sageata catre inaltimi simbolizeaza aspiratia pe care oamenii ar trebui sa o aiba pentru a ajunge la perfectiunea divina.
Daca suntem constienti de semnificatia gesturilor pe care le facem de Sarbatori, avem mai multe sanse sa intram in ceea ce se numeste „spiritul” Craciunului.

Ce avem de facut? 
Sa intelegem la ce foloseste evenimentul si sa incercam ca, prin tot ceea ce facem, sa devenim mai buni.... ( Parerea mea

Dar de ce impartim cadouri celor dragi ?
Pentru ca le aduce bucurie si la ramdul tau vei primi si tu de la ei.

Si care e treaba cu taierea porcului pe 20 dec ?
Se spune ca zeul razboiului, Ares, din gelozie, a atatat un porc mistret ca sa-l sfasie pe Adonis. Cum animalul si-a atins scopul, este pedepsit astfel in fiecare an, in amintirea acestui episod.

Cam atat in articolul asta...astept pareri de la voi ..siiii

SARBATORI FERICITE TUTUROR !

Ce filme vedem de Craciun ?

De Craciun nimeni nu ar trebui sa fie singur.
Craciunul este sarbatoarea familiei, in care ne amintim dedragostea si caldura care ne leaga. Spiritul sarbatorilor ne aduna impreuna in jurul bradului la povesti ...
Tocmai de aceea, un film de Craciun este un motiv in plus de a-i aduna pe cei dragi impreuna.

Just sex

   Doar tu ...doar eu...doar noi si propia noastra lume ...Te incanta ideea nu?!
   Fara sa vrem ne-am construit propia noastra lume!Sti si tu la fel de bine ca si mine cat de usor ne este sa ne pierdem contactul cu lucrurile firesti.A devenit o obisnuita! Suntem capabili sa ne iubim cu inocenta acestor ani rebeli.
  Chiar si amintirile ma intorc dintr-odata intr-o lume a atingerilor,a hormonilor dezlantuiti si a secretelor.Derulez  pentru a nu stiu cata mia oara filmul...STOP! ...Usa se deschide incet...Totul incepe cu o jucausa si lunga partida de sarutat pe canapeaua din linving.Ne simteam liberi si speram in taina...Era atat de incitant!Vibram ,iar fiecare atingere facea ca pielea mea sa tresara.Era nebunie curata...e nebunia de a face ceva interzis,ceva la limita legalitatii,un fapt care iti creaza iluzia pericolului...Lucruriile deveneau din ce in ce mai putin riscante:Stiam clar ce imi doresc!  Simteam interesul cum se starneste in noi.Ma tragea spre el.Ma privea siret si tacea.Ma gandeam la tot ce se intampla,la linistea din jur,la rasuflariile calde la ureche...stiam ca tot ce se intampla peste noapte avea sa aibe un scop.
  Unghiuri noi,gemete in loc de cuvinte...Simplu :Just sex... 
   

We don't have the courage

Curaj să ai să spui :DA ! Să spui , Nu .. Şi-n fiecare clipă grea , Să ai curajul să fii TU !

În cele mai multe cazuri toată lumea îl pune pe NU în faţă. Ce ne-am face fără Domnul ăsta NU. NU ştiu . Vedeţi ?

Una dintre replicile cele mai des întâlnite şi în filmeeste :"Nu mai am curaj să iubesc”. Şi pot spune că este un adevăr mare ,care se regăsesc în istoria fiecăruia dintre noi. Cred că toţi am lăsat să treacă pe lângă noi adierea unei iubiri, pentru că nu am avut curaj s-o urmăm, s-o trăim...

Da să lăsăm pentru un moment iubirica în pace şi să revenim la ce vroiam să vă spun..

Eu aşa consider că de cele mai multe ori simţim că lumea ne scăpa printre degete. Noi înşine nu avem curajul de a lupta cu propriile noastre idei.

Ţinem să ne interiorizăm, şi nu ne confesăm nimănui de cele care ne apasă.

Aşa ajungem în momentul din care nu ne putem întoarce decât dacă ne dăm frâu liber sentimentelor ce ne macină. Ne considerăm adesea prea mici în comparaţie cu alţii, prea inegali şi distanţaţi în comportament. Ne gândim dacă oare e bine să mai vorbim cu o persoană , după ce această se pare că nu face decât să ne ocolească.

Uneori regretăm lucruri din trecut, ne-am fi dorit să acţionăm altfel în unele situaţii , dar totul e în zadar.

De unde să ştim noi ce ar urma,c hiar dacă am mai trăit odată?

Lumea se schimbă de la o zi la alta. Noi de ce să nu încercam să ne schimbăm şi să învăţam odată pentru totdeauna că totul depinde de noi: soarta, viitorul, coincidenţele, totul stă în mâinile celui care crede, simte, trăieşte, iubeşte, uită şi nu în ultimul rând, care nu regretă nimic din tot ceea ce a făcut până în prezent.

Ce am vrut să vă zic e că toţi suntem egali în gândire şi existenţă, doar că diferim prin aparenţă.. şi că trebuie să avem curaj să ne spunem opinia când trebuie ori tacem şi ne vedem în continuare de viaţă.

Secrets?

Nu există secrete pe care timpul să nu dezvăluie până la urmă.

Hmm,chiar alaltaieri mi-am dat seama că din ceea ce am făcut vreodată n-a rămas nepovestit cuiva.Frate n-am nici un secret!!Dar cu toate acestea m-am simțit într-un fel bine..dar și cam vraiște.
Totuși e bine nu/e să ai secrete :-??.. Dar câteodată e bine să fie păstrate acolo într-o cutiuță si nu să mai afle nimeni.
Deci ce înseamnă să ai secrete ?
Într-un anumit fel înseamnă să duci o dublă existentă și faza această creează multeCOMPLICAȚII.
Dar depinde, unele te fac complice cu tine însuți și e chiar nostim,dar altele devin adevărate POVERI!!
Cu toate acestea micile noastre secrete au un avantaj.Ne ajută să fim unici,să ne maturizăm și de cele mai multe ori ne oferă independență.

"So I'm gonna give all my secrets away
This time
Don't need another perfect line
Don't care if critics never jump in line"

Oare avem timp de toate?

Eu zic că nu!

Trăim pe fugă,mâncăm pe fugă,dormim pe fugă.Mai ales dimineața și seara.
Visăm pe google la nu știu ce,râdem pe facebook,ne dăm întâlniri pe mess(serios?!)
Ne culcăm ascultând muzică la căști,dar în finaladormim cu ea.Și a doua zi ne trezim la fel.Cu acceași iluzie.
De multe ori îi repezim pe alții, aruncandu-le in fata arogantul 'N-am timp!'
N-AM TIMP să fac asta. Trebuie să fug, acum. Undeva..
Nu avem timp mai de nimic,pentru că totul trece pe lângă noi în fiecare zi cu viteza luminii și nu apucăm să facem nimic important.
Nu vi s-a întâmplat să fiți mai mereu pe fugă?
Și asta din ce cauză?
Probabil că irosim timpul pe lucruri neimportate.
Ne grăbim mereu, nu avem timp nici să respirăm, iar în general mai toți spun că: am atâta treabă!
Încă o chestie..se spune că timp este pentru toți, dar depinde dacă îl organizăm cum trebuie și prioritizam totul bine.
Bine ar mai fi dacă timpul ar lucra intodeauna în favoarea noastră.

Décisions

Every step that you take,could be your biggest mistake?

Cele mai importante decizii nu sunt ușor de luat,iar majoritatea luăm decizii proaste fără să ne dăm seama.

De aceea se întâmplă uneori să faci greșeli pentru care să nu găsești o explicație,iar cei din jur te potjudeca ușor pentru niște decizii superficiale.
Atunci când iei anumite decizii trebuie să realizezi că o să trebuiască să plătești un anumit preț.Pentru că nu contează ce decizie vei lua,tot vor fi persoane pe care le rănești.Nu poți mulțumi pe toată lumea.
Nu?
Și cum ar trebui să procedezi în astfel de situații?
Simplu.Nu mai dai detalii celorlalți despre situația în care te afli,îți iei haina și pleci,chiar și în miez de noapte,pentru a-ți limpezi mintea.
Dacă iei decizii greșite,trebuie să accepți situația așa cum este,să fii ok cu tine.Că doar nu poți prezice acuma viitorul,însă realizezi că îl poți doar influența.
Deci deciziile grele,ușoare,de zi cu zi,din stânga,din dreapta nu le poți ține mereu socoteala (că-s prea multe),dar înainte de a lua una,mai trebuie să știi și tu că există o doză de risc.(pe care nu o putem prevedea)

Drunk in love

Îmi place să deţin controlul; asupra mea, asupra ta, asupra tuturor, dar mai ales a sentimentelor, pentru că adesea ele încearcă să scape, să răbufnească şi să îmi demonstreze că sunt mai presus ca raţiunea. Când se întâmplă asta, fug speriată şi încerc să mă liniştesc. Încerc să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi o iau de la capăt. Soluţia asta chiar funcţiona până când ai apărut tu. La început, reuşeam să mă abţin. După o perioadă de timp, a devenit mai greu. Mai mult efort, încât am ajuns să simt cum energia se scurge din trupul meu. Acum, pur şi simplu am pierdut lupta. Da, tu ai câştigat. Nu te mai pot minţi pentru că simt. Da, simt aşa cum şi tu simţi. Deşi râd atunci când îmi spui că mă iubeşti, inima mea tresare de bucurie. Deşi mă trag înapoi atunci când mă săruţi, zâmbesc de plăcere.

În preajma ta, mă simt ca şi cum sufăr de o beţie cruntă din care nu îmi mai revin. Mă îmbată cuvintele tale, vocea ta, mirosul pielii, privirea. Totul. Aş putea sta o zi întreagă cu tine, am vorbi, am râde, m-ai ţine în braţe, dar după ce ai pleca nu mi-aş aminti mare lucru ; decât că am fost fericită..extrem de fericită.

Pur şi simplu iubirea ta e ca un drog. Ar trebui să mă sperie asta, dar totuşi nu o face. Ştiu că eşti aici şi că vei avea grijă de mine. Mereu ai avut. Chiar şi atunci când sunt prinsă în vraja ta, mă iubeşti. Chiar şi atunci când încerc să rup, să stric tot ce avem, tu mă iubeşti. Asta e tot ce am nevoie. Oricât de tare mă consumă, oricât de tare mă răneşte uneori, e iubire.

Nu te merit

Atunci când mă trezesc, chipul tău e primul pe care îl văd. Eşti ultimul meu gând înainte de a adormi; eşti cel pentru care trăiesc şi totuşi cel fără de care nu pot trăi. Niciodată nu renunţi; nici măcar atunci când ridic pereţi între noi, nici când sparg dragostea pe care ţi-o port. Braţele tale sunt mereu deschise, gata să mă primească, chiar şi atunci când greşesc. De fapt, în acele momente privirea ta e mai caldă ca oricând şi pari să mă iubeşti mai mult.

Nu te merit şi totuşi tu-mi oferi totul. Atunci când încerc să renunţ şi să plec, tu alergi după mine. Eşti gata mereu să mă prinzi în braţe, să mă strângi la pieptul tău şi să nu-mi mai dai drumul.

Tu eşti lumina ochilor mei; eşti motivul pentru care încerc mereu. Mi-e greu să cred că dintre toţi, ai ales să-mi dăruieşti inima mie. Şi singurul lucru de care îmi e frică e să nu te dezamăgesc.

Poate că nu te merit, dar te iubesc atât de mult încât... nu te pot lăsa să pleci. 

Sunt a ta

Nu vreau ca altcineva să aibă inima ta, să îţi sărute buzele, să fie în braţele tale, să fie persoana pe care o iubeşti. Nu vreau ca nimeni să îmi ia locul.
Ştiu că am greşit de multe ori, că am ignorat ceea ce simt, dar te iubesc şi e cel mai real lucru pe care l-am simţit până acum. Iubirea pe care ţi-o port mă face să zâmbesc zi de zi şi să-mi doresc să te am. Mereu. 
Nimic nu se compară cu tine. Nici măcar teama de a te pierde.

Si eu te iubesc..desi nu ti-o spun, o simt

Nu stiu daca o sa citesti vreodata ceea ce scriu acum. Nici macar nu stiu de unde sa-ncep. Au trecut doar 4 zile. 4 zile, in care am reusit sa simt atat de multe. Cu fiecare minut , iti lasam o parte din suflet la tine. Nu stiu daca ai observat asta. Nu stiu daca ti-ai dat seama ca sunt indragostita de tine pana peste cap si nu stiu cum se face, dar ai devenit un fel de drog pentru mine. De care nu ma mai satur. 

Am decis sa scriu in fiecare zi cate ceva. Un rand, doua , trei; 
Sa scriu ce-mi place, sau ce ma enerveaza. Sa scriu ce simt, pentru ca ai vazut. Nu ma pricep la a vorbi despre sentimente. Sunt paralela... dar in bratele tale, totul capata un sens. 

''Nu e un vis iubire,ci vreau sa te fac fericita alaturi de mine. Jur ca nu vreau sa te pierd. Daca o sa imi acorzi timp, o sa iti demonstrez ca te iubesc si nu sunt vorbe in vant''

Si eu te iubesc..desi nu ti-o spun, o simt.

Traim intr-un ocean nesfarsit de ganduri

"Gândurile sunt umbrele senzaţiilor noastre - întotdeauna mai întunecoase, mai goale, mai simple decât acestea. "Gandurile ne controleaza viata , ne modeleaza comportamentul si structureaza destinul.
Cand gandim pozitiv viata ne deschide oportunitati nebanuite .
Gandirea pozitiva ne ajuta mai mereu , avem posibilitatea de a ne proiecta in viitor , de a realizalucruri marete .Numai ca gandurile negative ne fac tematori , neincrezatori , ne ingusteaza orizontul.
Comportamentul nostru este si el de asemenea influentat de ganduri : astfel ca trebuie sa incercam sa redirectionam toate gandurile pentru a ne ajuta in dezvoltarea noastra, sa incercam sa nu ne sabotam viitorul prin ganduri negative. Trebuie sa fim optimisti si sa incercam sa vedem partea frumoasa a lucrurilor.
Gandul este deopotriva lumea intreaga , marile dureri , batranetea , moartea , pacatul , pamantul , apa , focul , aerul , eterul. El este cel care il leaga pe om .
Traim intr-o lume de ganduri . La inceput exista gandul .. iar dupa exprimarea acelui gand.
Gandul poate creea si distruge cat ai clipi din ochi . Gandurile pline de rautate sau amaraciune ii ranesc pe restul .

Toate aceste obiecte ale acestei lumi sunt toate conectate intre ele si asociate numai prin jocul mintii care le da culoare , forma si toate celelalte calitati.
Fiecare minte isi creeaza lumea sa . O lume a binelui si a raului. Nu exista nimic bun ori placut in aceasta lume .Ele sunt in mintea noastra.
Ochii ne tradeaza si gandurile . Ei sunt ferestrele sufletului .De aceea , in ei se poate citi gandurile de tradare , tristete , ura , frumusete , pace , armonie , putere.
Gandul creeaza lumea ....el determina devenirea lucrurilor intr-o existenta .

So what

Stim cu totii ca prietenia e ceva de pretuit.

Prietenia e ceva ..divin .Trebuie sa fii tu insuti intr-o adevarata prietenie! Trebuie sa sti sa glumesti, sa sti sa dai un sfat atunci cand trebuie ,sa zambesti atunci cand e cazul si sa-i fii alaturi si la bine si la rau!
Nu e greu!
Nu toata lumea intalneste prietenia adevarata .
Ea nu se cumpara sau se vinde .
Pentru fiecare dintre noi inseamana ceva ..fiecare ii davalente diferite.
In ziua de astazi totzi incercam sa ne apropiem de oamenii din jurul nostru...Dar faza este ca micuta parte mediocra din fiecare obisnuieste sa strice cam tot atunci cand nu trebuie.
Prietenii sunt ca niste flori . Nu rezista mult. Se ofilesc . Se duc .
Azi esti prieten cu unul , maine cu altul .
Din copilarie va stiti. Dar azi . Cand crestem . Ne schimbam . Si devenim altii. Nu mai suntem cine eram inainte . Poate ca ai vrea sa ramai la fel . ..
Dar crezi tu ca mai poti deveni acea persoana ?
Cand apar probleme mereu auzi . " Te-ai schimbat mult , nu mai esti cum erai ."
NORMAL ca m-am schimabat. Asa-i firea . Am crescut . Avem alte conceptii .
Cu totii ne schimbam indiferent ca vrem sau nu.Asa si cu greselile .
Gresim fara sa ne dam seama .
Spunem lucruri despre altii .
Zicem adevarul , iar lumea se intoarce impotriva noastra .
Cativa pe ici pe colo iti sunt alaturi . Dar pe tine te doare totusi.
Traim intr-un glob mic de sticla care e plin de rautati .
Pana cand globul intr-un final se va sparge si atunci .Atunci ce va mai fi ?
Ca sa finalizez ...nu exista prietenie in acesta lume, ci numai interese meschine invelite in staniolul auriu al asa-zise-i prietenii. 

Lucruri pe care nu poţi să le schimbi la o femeie

Ai o relaţie cu o femeie.
Oricum ar fi ea, are câteva obiceiuri de care nu poţi să o dezveţi. Şi, în plus, se aplică la orice fel de iubită, de parcă sexul feminin s-ar naşte cu aceşti "pitici pe creier".
Ce te scoate din minţi dar trebuie să suporţi?
În primul rând, e obsedată să-ţi rearanjeze lucrurile. Oriunde, oricum, numai aşa cum le aveai tu nu. Haine, cărţi, dvd-uri, nu contează. Le pune 2la locul lor" şi apoi nu le mai găseşti niciunde.Perne.
Peste tot perne şi pernuţe. Pe canapea, pe pat, pe fotolii. Femeile tind să fie obsedate de perne. Nimeni nu ştie de ce.
Plânge din orice, mereu, fără motiv. Dar, totuşi, ea ştie de ce. Numai că dacă o întrebi ţie nu ştie ce să-ţi spună.
Are o memorie perfectă.
Din păcate, îşi aminteşte numai ce vrea, când vrea şi îndeosebi lucruri rele pe care le-ai făcut sau chiar i le-ai făcut. Cele bune şi le aminteşte rareori şi,evident, doar când are ea chef.
E cochetă.
Şi dacă mergeţi la munte ea trebuie să aibă în rucsac pantofi cu toc pentru că "niciodată nu se ştie". Problema e că tu habar nu ai ce nu se ştie... S-o fi transformat vârful muntelui în vreun mall?
Din păcate nu ai ce să faci. Trebuie să suporţi cu stoicism aceste mici "mofturi" ale ei. De ce? Păi nu e deja clar? Pentru că aşa vrea ea, aşa e ea sau, pur şi simplu, aşa trebuie.

Pe tine ce te face fericit?

Fiorul pe care-l simți la auzul cuvintelor "te iubesc"...?
Sau poate răsăritul soarelui de pe plajă?
Când visele tale se împlinesc?
Când îți achiziționezi o cameră foto/ un telefon nou?
Când prinzi reduceri de 80% la haine?  
O cafea amară, un flirt cu cineva, o doză mică de nebunie, o plimbare?
Fericit când ai pe cineva lângă tine și e alături de tine la bine și la greu?
Un câștig la jocuri de noroc pe cine nu ar face mai fericit?
Să te îndrăgosteşti? Să râzi până te doare burta?
Să-ţi asculţi cântecul favorit la radio?
Să găseşti bani într-o pereche de pantaloni pe care nu ai mai purtat-o de mult timp?
Să te relaxezi printre prieteni?
Să simţi fluturi în stomac când vezi persoana specială din viaţa ta?
Să primeşti micul dejun la pat?Să mananci un Skittles?
 ..mai zi şi tu!