Viata- o intreaga lupta

 ce viaţa noastră este o întreagă luptă? Până la sfarşit.O întreagă. Fară jumătăţi de măsură. De ce??
Pentru că asta este ceva normal. Am folosit un cuvânt extrem de tentant. Normal. Pentru că , începând de la structura noastră atomică, lucrurile o iau razna. Elementele subatomice, se atrag între ele, încearcă să atragă cât mai mult , ce poate fiecare, totul într-un echilibru perfect.
Organisme unicelulare. Işi asigură hrana consumând simple substanţe chimice, anorganice până la cele mai complexe substanţe organice. Pentru? Pentru ele. Pentru a supravieţui. Pentru a se divide. Ce motiv mai vreţi? Fiecare organism este într-o continuă luptă pentru supravieţuire. Şi nu numai atât. Ciudat este faptul că Pământul se află în aceeaşi situaţie. Este un organism viu, având un învelis , un strat de protecţie. Până şi Pământul se protejează.
Planeta s-a adaptat. Nu primeşte mai mult decât poate duce. Nu primeşte mai mult Soare decât este nevoie. Nu are ce face cu el. O lumină mai puternică l-ar putea distruge. L-ar face să devină ca si celelalte planete din jurul lui. El a luptat pentru acest privilegiu. De a nu fi ca şi ceilalţi.
Oare omul se mulţumeşte cu ceea ce are? Şi-a găsit el un echilibru perfect ? Vă spun eu. Nu şi-a găsit. Nu a reuşit să înveţe nimic de la Pământ. Acesta, deşi dispune de o incomensurabilă resursă solară , primeşte doar o foarte mică parte de la acesta. Nu se preciptă, îşi păstrează echilibrul. Îşi cunoaşte limitele şi, pe deasupra, oricând ar fi pus în situaţia de a recunoaşte care sunt, ar spune adevărul. Astfel a rezistat de-a lungul timpului.
Dar totuşi,pe acest Pământ perfect, trăieşte omul. Acesta ia în glumă echilibrul. Nu ţine cont de nicio regulă. Omul pe Pământ, Lucifer în Ceruri. Nici Lucifer nu s-a mulţumit cu ceea ce a avut. Mai mult, mai mult. Dumnezeu îi ştia limitele. L-a expediat din Rai, cu o adresă clară: Terra. Dar oare Pământul are această posibilitate? Să se scape de noi? Nu are. Aşa că, de câteva sute de ani încearcă să ne ofere un exemplu. Fiecare nouă descoperire stiinţifică oferă încă un model al perfecţiunii, al echilibrului.
Cât timp va trece până când oamenii vor descoperi Sensul?...Reţeta fericirii si a sănătăţii... Ce mama... ne-am mai putea dori?

Fata din umbra

          Cand seara se lasa usor peste lumea ta imaginara, iar soarele este indepartat in cele mai pustii si pierdute locuri, va iesi la iveala o fata.
          Acea fata careia nu-i pasa de lumea si de parerile dure ale sale ci pur si simplu isi asculta instinctul. Nu-i pasa ca-si expune trupul sau la lumina lunii in privelistea tacuta a suspansului si a spaimei, ea doar vrea sa fie o fata normala ca toate celelalte care merge, respira, traieste si mai presus de toate sentimentele, iubeste....Poarta in piept o inima plapanda, firava ce poate fi ranita usor, iar pasii ei ating pamantul, de parca nici macar nu ar exista, prezenta sa tacuta nu poate fi remarcata ci doar rasuflarea sa calda, usor pierduta in adierea lina a vantului. Chipul sau bland ascunde un zambet fermecat, parca rupt din cel mai imposibil ireal. Iti incalzeste sufletul doar cu o privire aruncata din neatentie in urma...dar inima sa iti asculta povestea vietii, apoi usor lacrimile isi fac aparitia pe obrazul ei fin. O doare suferinta ta si poate ca si-ar dori sa numai fi trist, caci si ea a suferit la fel de mult, insa nimic nu poate schimba trecutul. Imagineaza-ti ca noaptea, sub clar de luna, mana sa iti mangaie rana, dar nu poate sa ti-o vindece, deoarece e o simpla fata care-si cauta norocul in inima ta si tot ce poate gasi e numai suferinta. E ca un inger. Cand zboara lin printre nori, mai gaseste o inima franta si aterizeaza in fata ta. Si-ar dori sa poate schimba lumea, dar mai presus de toate, cand dragostea apare, te face orb si mai indiferent ca niciodata, iar durerea iti deschide dintr-odata ochii la realitate. Realitatea nu e dura. Asa a fost din totdeauna doar ca te-ai hranit din vise prea mult timp, iar aceasta fata, pare mai mult ca o iluzie. 
          Cand apare langa tine o poti vedea si o poti simti numai tu...insa pentru ceilalti va fi doar ....o umbra...

Apus

Racoarea serii se lasa incet. Atmosfera este perfecta.Culoarea cerului rosiatica datorita soarelui parca te adoarme.Ating iarba moale si inchid ochii lasandu-ma purtata de o adiere a vantului ce poarta cu ea zambete, lacrimi, iubiri, necazuri si altele.
As vrea sa nu se termine niciodata acest peisaj. Imi imaginez cum ar fi daca cineva anume s-ar afla langa mine. Cred ca as fi in al noualea cer. Nu mi-ar mai pasa de nimeni si nimic. Insa acest lucru nu e posibil. Nu sunt pe acea campie iar soarele a apus demult.
Eu cred ca dupa dragoste, sa visezi e cel mai frumos lucru.
Daca vreti sa ma contraziceti nu ma supar.Sunt om iar oamenii gresesc adesea.

Prieteni

Oare stiti voi dragi cititori cati prieteni ati avut de cand erati mici si pana acum?
Bineinteles ca nu! Cine ar sti asta? E imposibil.
Oricum, intrebarea mai importanta e stiti cati din prietenii vostri sunt adevarati? 
Inainte sa raspundeti cred ca ar trebui sa spunem ce inseamna o prietenie adevarata.
Dupa mine prietenia inseamna sa te intelegi foarte bine cu o persoana, sa va spuneti absolut totul si chiar daca mai apar certuri, mereu sa va impacati.
Probabil ca aveti si alte opinii in legatura cu acest subiect, dar stiti cati prieteni va sunt adevarati?
Eu am doar 2 si ii iubesc foarte mult.

Cum e mai bine....?

TE IUBESC!
Frumoase cuvinte nu?
Presupun ca oricine se bucura sa auda aceste cuvinte dar depinde in ce situatie sunt spuse.
Insa cum sunteti siguri ca e adevarat ce spune ? Poate doar se preface.
Eu sincer chiar nu stiu dar nici nu vreau sa aflu.Cred ca nimeni nu se intreaba daca e adevarat sau nu o data ce ai auzit aceste cuvinte de la persoana iubita. Aveti dreptate , nici eu nu m-as intreba lucrul asta. Poate doar dupa ce totul a iesit la iveala abia atunci ar aparea aceasta intrebare:" Oare chiar m-a iubit ?"
Cand ma uit pe strada si vad doi indragostiti ce se tin de mana si sunt de mult timp impreuna ma gandesc ca ei indradevar se iubesc dar mai sunt si celelalte cupluri care cauta doar atractia fizica. Aici sunt sigura ca nu e nimic sentimental.
Poate credeti ca nu e bine sa te implici sentimental intr-o relatie pentru ca apoi vei suferii.
Eu sa fiu sincera as prefera sa sufar de 10....0 decat sa stiu ca cineva e cu mine pentru fizic.
Voi cum credeti ca e mai bine?
FIZIC? sau SENTIMENTAL?

Dragostea

CE  INSEAMNA DRAGOSTEA?

Poate credeti ca intr-un cuplu totul e roz si frumos...

OARE?

Poate credeti ca mereu sunt numai zambete...

Asta spun aparentele ?

Poate credeti ca nimic nu poate merge rau, ca orice s-ar

intampla voi veti fi impreuna si asta e tot ce conteaza…

ADEVARUL

Insa poate nu e asa, poate ai ales persoana gresita,

poate a fost doar ceva trecator...

PLOAIE?

Probabil ca apare neincrederea si crezi ca totul e pierdut. Certurile  vin insotite

de ploaia lacrimilor iar inima sufera…

Greu?

E prea greu ca sa continui asa si cazi terminat(a).

Esti gata sa renunti ,te-ai hotarat si chiar daca te doare nu mai poti da inapoi…

GATA?

Mergi si incepi sa ii spui tot ce simti si ca s-a terminat dar nu poti sa-l(s-o)

privesti in ochi pentru ca doare prea tare…

S-A SFARSIT?

   Acum s-a sfarsit totul.

   Ce mai conteaza ca va iubeati si ca

   erati foarte fericiti impreuna…

           

              S-a terminat!

INTREBAREA

Poate te intrebi daca ai procedat corect.

Incerci sa te gandesti de ce v-ati certat daca totul mergea asa de bine?

Din cauza oamenilor?

 Sau poate e alt motiv?

REALIZEZI

Incepi sa realizezi ce ai facut si poate iti pare rau.

Poate vrei sa mergi sa il (o) cauti, sa ii spui ca ai gresit si ca vrei sa o

 luati de la capat, ca vrei inapoi tot ce ai avut...

RASPUNSURI

DA sau NU

Unul din aceste cuvinte va fi raspunsul.

Daca e NU atunci inseamna ca pentru el(ea) nu a insemnat nimic timpul petrecut impreuna…

Dar daca e DA,…  atunci cu siguranta ti-ai gasit jumatatea...

Hotarat!

Gata m-am hotarat!

Ce m-am hotarat? Ei bine va voi spune.

M-am hotarat sa fac ce vreau eu si sa fiu buna doar cu cei care merita. Nu stiu daca ma voi razgandi dar stiu ca am fost buna si toti au inceput sa profite, insa acum nu mai au cum pentru ca nu ii  las.

Nu stiu daca e bine ce fac dar sa fiu sincera nici nu ma intereseaza. Oricum nu e ceva rau si asta e tot ce conteaza.

Acum  ce vreau eu e sa vina vara si sa nu am nici un stres.
O intrebare am pentru voi:
-Ce ati vrea sa faceti la vara?

Zambet

Ce inseamna un zambet?
Puteti raspunde la intrebarea asta?
Pana ce va ganditi voi eu o sa incerc sa explic ce e un zambet.
Zambetul poate exprima o stare de fericire. De obicei zambim atunci cand cunoastem pe cineva pentru a face o impresie buna.Poti zambii cand te gandesti la ceva frumos dar asta intra tot in categoria: stare de fericire.
Uneori un simplu zambet face cat o mie de cuvinte. Cu un zambet poti ajunge usor la inima cuiva.Zambesti atunci cand esti alaturi de cineva si te simti bine. Chiar daca afara e rece un simplu zambet din partea unei persoane dragi te poate incalzii.Alt fel spus dupa mine zambetul e un gest pe care il facem cand ne simtim bine.

Daca ati gasit alt raspuns la intrebarea de mai sus va rog sa mi-l spuneti.

Pe care nu i-am uitat si nu-i voi uita niciodata !

Si sunt acei oameni pe care i-am iubit din tot sufletul,pentru care as fi facut orice,pentru care am renuntat la atatea,si tot nu a fost suficient .Oameni care m-au iubit,care mi-au oferit totul pe tava,care au fost mereu acolo cand nu a fost nimeni,care mi-au ascultat toate bazaconiile,dar pe care nu am putut sa-i iubesc..Oameni care imi inseninau ziua doar zambindu-mi.Oameni care m-au ranit,care mi-am frant inima,care m-au lasat sa astept,care plecau si se reintorceau..Oameni cu care m-am comportat mai rau decat un copil mic,pe care ii trageam de par,pe care ii ciupeam..dar pe care intr-un sfarsit i-am pierdut.Oameni pe care speram sa ii revad,dupa care strabateam in lung si lat straziile cu privirea;oameni pe care i-am avut,dar care au ramas acolo ghemuiti in sufletul meu mic.Oameni de care imi este un dor fantastic,oameni pentru care as da orice sa-i am iar in viata mea,pe care sa-i pot tine de mana si sa-i pot imbratisa si sa le spun cat au insemnat ei pentru mine.Oameni pe care nici macar nu-i cunosteam,dar care nu au ezitat sa-mi ofere sprijinul lor,si mai sunt si oamenii aia in care am avut incredere,dar care mi-au dat branci,care m-au jignit in fel si chip,oamenii aia care s-au dat drept prieteni.Oameni pe care i-am ranit,pe care i-am mintit,pe care i-am facut sa se injoseasca ,dar pe care ii regret..Oameni care au stat zile,luni,ani alaturi de mine ,care m-au invatat sa iubesc si sa ii pretuiesc pe ceilalti ,pentru ca la un moment dat ei vor disparea.Oameni care m-au inlocuit,care mi-au luat totul.Oameni in fata carora eram vinovata,si oameni in fata carora eram o mica proasta.Oameni care mi-au infipt cutite in inima si care ma intrebau apoi daca sunt bine..Oameni de la care am invatat ca greseliile se iarta,dar nu se uita..Da,oameni aia care nu mi-au oferit nimic,iar eu...eu le-am dat totul.

Sunt a cuiva. Stiu asta!

Frumoasa mea, de ce stai trista uitandu-te la cuplurile din jur?
Chiar crezi ca ei sunt fericiti cu adevarat? Si daca sunt cat crezi ca o sa dureze?O saptamana?O luna?
Chiar daca ai obosit sa crezi ca ma vei intalni sa stii ca sunt aici.
Nu pot garanta ca ne vom intalni si ca vom fi fericiti pana la adanci batraneti pentru ca nu stiu viitorul si oricum tu nu crezi asta dar iti pot spune ca fiecare om merita sa fie iubit si sa iubeasca macar o data.
Poate ca ti-e greu sa fii singura si de multe ori oftezi.
Poate ca vezi atatea zambete pe fetele celorlalti iar in ochii tai sunt numai lacrimi dar sunt aici.

Sunt in inima ta,sunt in mintea ta. Sunt doar o imagine pentru tine acum. Doar un gand de alinare, doar o imagine care iti hraneste speranta si chiar daca nu am sa fiu asa cum iti imaginezi tu stiu ca tot ma vei iubi pentru ca esti jumatatea mea.Da, tu esti a mea!

 

Iubirea

Se spune că oamenii se tot schimbă, însă amintirile rămân aceleaşi… mai ales cele dureroase.
Adeseori, încercăm să ne convingem pe noi și pe ceilalți că trecutul a rămas în urmă, că toate lacrimile s-au uscat și că toate rănile s-au închis.
Nu știm dacă e așa. Nu știm dacă depășim cu adevărat unele momente care au lăsat urme adânci în sufletele noaste. Nu știm dacă o inimă rănită și tot bandajată cu arome de iubire mai poate iubi la fel de mult și de frumos. Nu știm când și cum ne moare iubirea și nu știm cât timp trebuie să treacă pentru a spune că te-ai vindecat de tot.
Aţi simțit vreodată că nu iubiţi de ajuns ? Aţi primit mai mult decât aţi reușit să dăruiţi înapoi ? Aţi avut vreodată senzația de deja-vu și va cuprins panica ?
Voi aţi simțit toate astea ? Aţi crezut că aţi lăsat totul în urmă, dar umbrele poveștilor trecute și-au pus amprenta și pe prezentul vostru. Nu v-au dat pace. V-au făcut să vă simţiţi incomplet(ă), defect(ă), ciudat(ă). V-au făcut să vă simţiţi vinovat(ă) și egoist(ă). V-au impus limite de iubire ?
Când ți-e teamă te simți vulnerabil și nesigur. Ți-e teamă să iubești, ba chiar ți-e teamă și să te lași iubit, de parcă aștepți ca istoria să se repete din nou.
Otrava iubirilor apuse te amărăște. Te schimbă. Te îngrădește.
Încercaţi medierea ! Încercaţi să remediaţi ce aţi distrus fiecare în sufletul celuilalt…
V-aţi schimbat. Aţi iubit în mai multe moduri, de fiecare dată altfel. V-aţi lăsat purtat(ă) pe aripi de tandrețe, aţi crezut vorbe mincinoase și aţi alergat către brațe care să vă iubească. Dar de cele mai multe ori tot singur(ă) v-aţi simțit. Lucruri care trebuiau să vă împlinească, v-au adus neîmpliniri și regrete. V-au terfelit încrederea și v-au murdărit iubirea. Au pătat-o.
Sunt momente în care primim răspunsuri la întrebări pe care nu le punem și momente când căutăm răspunsuri la întrebări pe care ni le punem, dar pe care le găsim târziu, târziu…
Cred că iubirea se învață mereu și cred că fantomele trecutului ne bântuie multă vreme. Și mai cred că trebuie să ne lăsăm iubiți și să ne urlăm nesiguranțele și neîmplinirile în singurătatea celor 4 pereți ai camerelor noastre. Doar acolo.
Să mediem. Să ne lăsăm mediaţi. Să remediem ce am distrus. – Se numește supraviețuire.

Vise imposibile 6

Poate ca nu e atat de imposibil ca tu si eu sa ne plimbam prin iarba verde privindu-ne unul pe altul ca doi copii indragostiti. Doi copii care nu au nevoie de cuvinte rostite pe buze pentru ca vorbele se gasesc in ochii nostri care sclipesc de la atata fericire.
Ar fi frumos sa jucam leapsa printre copaci iar tu sa ma lasi sa fug, sa te prefaci ca nu ma poti prinde cand de fapt adevarul e total altul si anume ca eu sunt o alergatoare jalnica iar tu un campion.
Apoi cand intr-un final ma vei prinde am sa iti dau un pupic drept rasplata insa daca vei fi asa cum imi doresc eu stiu ca nu te vei multumi cu doar un pupic pe obraz.
Iarba ar putea fi patul nostru unde am sta toata ziua si am privi spre cerul albastru plin de nori pufosi si albi.

Poate ca aceste vise se pot implini insa uneori visele sunt doar vise pe care nu vrei sa le vezi neaparat implinite.

Dacă ai un vis ...

Pe un câmp de gânduri ,emoții și stafii de vise stă el trupul inert ,veșted și ofilit de timp.Căldura îi salvează o zi ,poate două dar el ,e încă e acolo.Visul îi face picioarele să numai fie așa amorțite să înainteze mai mult ,tot mai mult.Chiar dacă părea că nu îl va atinge niciodată ,chiar dacă părea atât de simplu :doar un vis ,nu lasă ca vorbele ,vocile să înalțe un zid în jurul lui ,știe el ,sufletul ce trebuie sa facă.

Barierele ce au fost de-a lungul timpului au adunat praf ce trebuie curățat în fiecare zi ,pentru a lustrui puntea în care se afundă ,acolo visul crește,se dezvoltă mai mult și se apropie de final ... finalul ce poate fi văzut sau lăsat să fie doar un final al unui vis ce se va transforma într-o iluzie precară.

Visele sunt întemeiate cu un scop, acela de a fi aduse la suprafață ,din interiorul nostru "să nu fie doar niște vise ".Toți le avem dar oare cum luptăm pentru ele ? nu le putem privi în ochi dacă nu mergem către ele ,mai încet poate ,dar mai sigur ... pentru că nu le putem primi cât de repede vrem într-o zi ,un an ,doi ... trebuie să muncim cu sufletul ,mintea și trupul pentru ai zâmbi iar el ne va zâmbi înapoi.Va fi precum un nou născut ce deschide prima dată ochi ,va vedea lumina și nu va mai fi un vis ,va fi :realitatea.

Bine.Rau

De aceasta data m-am intrecut pe mine. Nu credeam ca pot fi atat de nervoasa, insa m-am inselat. Acesti nervi sunt provocati de anumite decizii si chiar daca nu au iesit chiar cum credeam eu nu regret ceea ce am facut.Pentru ca am facut bine.Am facut bine pentru alti oameni si asta ar trebui sa ma bucure.In adancul sufletului ma bucur chiar daca una din sperantele mele a inceput sa se stinga. Pot merge mai departe si pot zambi.