Dacă ai un vis ...

Pe un câmp de gânduri ,emoții și stafii de vise stă el trupul inert ,veșted și ofilit de timp.Căldura îi salvează o zi ,poate două dar el ,e încă e acolo.Visul îi face picioarele să numai fie așa amorțite să înainteze mai mult ,tot mai mult.Chiar dacă părea că nu îl va atinge niciodată ,chiar dacă părea atât de simplu :doar un vis ,nu lasă ca vorbele ,vocile să înalțe un zid în jurul lui ,știe el ,sufletul ce trebuie sa facă.

Barierele ce au fost de-a lungul timpului au adunat praf ce trebuie curățat în fiecare zi ,pentru a lustrui puntea în care se afundă ,acolo visul crește,se dezvoltă mai mult și se apropie de final ... finalul ce poate fi văzut sau lăsat să fie doar un final al unui vis ce se va transforma într-o iluzie precară.

Visele sunt întemeiate cu un scop, acela de a fi aduse la suprafață ,din interiorul nostru "să nu fie doar niște vise ".Toți le avem dar oare cum luptăm pentru ele ? nu le putem privi în ochi dacă nu mergem către ele ,mai încet poate ,dar mai sigur ... pentru că nu le putem primi cât de repede vrem într-o zi ,un an ,doi ... trebuie să muncim cu sufletul ,mintea și trupul pentru ai zâmbi iar el ne va zâmbi înapoi.Va fi precum un nou născut ce deschide prima dată ochi ,va vedea lumina și nu va mai fi un vis ,va fi :realitatea.