Racoarea serii se lasa incet. Atmosfera este perfecta.Culoarea cerului rosiatica datorita soarelui parca te adoarme.Ating iarba moale si inchid ochii lasandu-ma purtata de o adiere a vantului ce poarta cu ea zambete, lacrimi, iubiri, necazuri si altele.As vrea sa nu se termine niciodata acest peisaj. Imi imaginez cum ar fi daca cineva anume s-ar afla langa mine. Cred ca as fi in al noualea cer. Nu mi-ar mai pasa de nimeni si nimic. Insa acest lucru nu e posibil. Nu sunt pe acea campie iar soarele a apus demult.
Eu cred ca dupa dragoste, sa visezi e cel mai frumos lucru.
Daca vreti sa ma contraziceti nu ma supar.Sunt om iar oamenii gresesc adesea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu