De ce citesc carti?

 De ce citesc carti? O intrebare interesanta nu? De fapt pentru multi e o intrebare foarte simpla.
I: De ce citesti carti?
R: Pentru ca imi place.
Dar ce s-ar intampla daca am incerca sa cautam raspunsuri in adancul sufletului? Acolo unde numai sentimentele cele mai puternice au puterea sa ajunga. Hmm? Ati vrea sa aflati? Ei bine eu una cu siguranta....
Printre rafturile pline de carti vechi si prafuite ce pareau a fi antice totul era linistit. Poate chiar prea linistit. Cartile erau frumos aranjate asteptand in tacere un posibil cititor. Un posibil doritor de a afla secrete noi ascunse adanc printre randurile celor mai groase si mai puternice carti. Totusi in acea zi oamenii nu prea au dat semn de viata iar bibliotecara a inceput sa atipeasca.
-Shht! Fara zgomot. E cineva? Da? Nu? Nu e cineva? Liniste! Doarme? Da doarme, putem iesi.
Ce sa vezi si sa nu crezi?
O carte a sarit jos de pe raft iar pe coperta ei au aparut doi ochi mari si o gura. In secunda urmatoare pe majoritatea cartilor de pe rafturi au aparut doi ochi si o gura. Putin ciudat? Nu! Foarte ciudat! Cartea de jos a topait de cateva ori pana cand s-a intors cu fata spre suratele ei de pe rafturi.
-Ce faceti, nu veniti?
-Daca ne prinde?
-Haideti ca doarme acum iar locul asta e gol.
-Nu imi place sa risc, draga. A zis una din carti agitandu-se in locul ei iar celelalte au incuvintat.
-Sunteti toate niste fricoase.Nu vreti sa vedeti noile carti din depozit? Eu una ma duc.
In timp ce cartea de jos incerca sa le convinga pe celelalte sa o urmeze o tanara care s-a ascuns in cel mai retras si ascuns loc din biblioteca pentru a-si putea citi cartea preferata s-a ridicat la auzul vocilor straine. A pus cartea pe care o citea la loc si a mers dupa voce.
Nu mare i-a fost uimirea cand a vazut acea carte cum topaie cum vorbeste si cum clipeste.Din cauza socului nu a mai incercat sa se ascunda si a ajuns fata in fata cu acea carte care la randul ei a incremenit.
-Tu! Ai vorbit si ai... si apoi ... ai buze si... si...Esti o carte vorbitoare! aproape ca a strigat fata cu zambetul pe buze.
-Shht! Shht! au facut celelalte carti la un loc.
-Nu pot sa cred! Este minunat! a mai zis ea pe un ton scazut.
Vazand ca fata nu incepe sa fuga si ca zambeste cartea s-a relaxat putin iar apoi a intrebat :
-De ce citesti carti?
Chiar daca nu intelegea de ce cartea ii pune aceasta intrebare fata s-a gandit totusi sa ii raspunda:
-De ce citesc carti? Pentru ca fiecare are o poveste aparte pe care o prezinta. Chiar daca povestile sunt fictionare majoritatea dintre ele se pot intampla si in viata oamenilor. Vezi tu, eu nu am cea mai interesanta viata iar lumea nu prea ma baga in seama insa nu e o paguba. Imi place sa fiu si asa dar tare mult mi-as dori sa imi gasesc printul din povesti. Chiar daca e destul de greu vreau sa cred ca el exista si ca intr-o zi il voi gasi. Imi place sa citesc sau sa scriu despre ceea ce nu am iar povestile din carti ma ajuta foarte mult. E ciudat si total nepotrivit, stiu dar cartile pe care le citesc sunt interesante si imi zic ca daca eu nu pot avea ceva interesant macar sa vad cum ar fi daca as avea.
-Nu cred ca ai o viata plictisitoare ci mai degraba tu nu vezi lucrurile frumoase si interesante din ea.
-Multa lume zice asta draga carticita dar adevarul este ca nimeni nu se poate pune in pielea mea, in corpul meu ca sa vada cu adevarat cum e viata mea.
 Stand putin pe ganduri fata mai revedea o data tot ce a spus. Intr-adevar  nu prea putea sa vada unde e fantasticul din viata ei si de aceea il cauta in cartile pe care le citea. Spre deosebire de realitate, din fericire pentru ea, acolo il gasea...

Talent sau munca ?

  Oameni talentati

In lume exista multi oamei care se nasc cu un talent deosebit sau care il castiga pe parcurs. Este acel talent pe care il ai si poti face ceva de exemplu sa desenezi, sa canti, sa dansezi etc. fara sa ai nevoie de munca pentru asa ceva dar este si atunci cand muncesti in fiecare zi si pas cu pas pana devii tot mai bun/ buna.Atunci munca ta da roade si intr-adevar oamenii iti recunosc talentul.

Nu stim sa iubim?

Azi vreau sa dezbatem un subiect.E ceva ce mi-a atras atentia.
"Noi nu stim sa iubim"
Atunci daca nu stim sa iubim de ce sunt atatea cupluri pe strada?Daca nu stim sa iubim de ce suferim cand ne certam cu prietena/prietenul?Daca nu e iubire ar trebui sa trecem foarte usor peste si sa mergem mai departe.
Am auzit des "Noi nu stim sa iubim" Atunci de ce mai incercam?De ce nu renuntam pur si simplu si stam asa in nepasare?
Vreau de la voi o parere.Poate ma lamuriti si pe mine.Eu chiar nu inteleg.Daca nu stim sa iubim de ce  mai incercam si de ce spunem celor de langa noi"Te iubesc"

Un zambet

Un zambet mic si dulce se plimba pe cerul albastru decorat cu pernute albe pufoase.Zambetul zboara in sus si in jos si se uita cine are nevoie de un zambet.Astazi e o zi frumoasa cu soare si chiar daca e frig afara din cauza anotimpului oamenii nu par sa aiba nevoie de zambetul micut pentru ca deja le au pe ale lor.Astazi nici L. nu are nevoie de un zambet.Cu o melodie frumoasa si toate grijile lasate deoparte L. nu are motiv sa nu zambeasca.De fapt poate are dar azi la fel ca ieri si la fel ca in zilele viitoare va incerca sa zambeasca.
Viata e frumoasa chiar daca unele momente sunt mai triste.

"Prieteni"

 Azi m-am simti singura, data la o parte, uitata si totusi am fost fericita.
Poate pentru ca in adancul sufletului meu m-am asteptat sa se intample asa.
O calitate, sau poate un defect al meu este faptul ca imi place sa ma uit la oameni si sa imi dau seama ce fel de caracter au.
Nu cred ca m-am inselat in legatura cu o persoana anume ci  poate ca ea nu vrea sa stea cu mine.
Eu am sa continui sa o consider prietena mea insa cum am zis mereu si cred ca voi mai zice de mii de ori, nu oblig pe nimeni sa imi vorbeasca sau sa tina la mine.
Cred ca astazi viata mi-a reamintit ca eu nu am o cea mai buna prietena . De fapt am, insa acea persoana sunt eu.
Viata mi-a reamintit ca e mai bine sa fiu singura decat inconjurata de oameni si ii multumesc pentru asta.

Fara somn

   Intunericul domneste in camera.Ore e 0:00.Nu pot sa dorm insa ochii ma implora sa ma culc.Au vazut atatea azi iar acum sunt obositi.Alaturi de castile din urechi stau si ascult muzica in timp ce scriu fara sa vad randurile de la foaie.Scriu un cuvant mai sus, unul mai jos dar nu conteaza.Muzica din casti cat si vointa de a scrie fac oboseala sa dispara.De ce stau la ora 0:20 sa scriu pe intuneric?Deoarece astazi am avut o zi cam neagra.Stiu ca nu va intereseaza ce fac eu si nu va condamn pentru ca nu aveti nici o datorie fata de mine asa ca de ce i-ar pasa cuiva corect?Am transformat o postare care trebuia sa fie vesela in ceva ce nu are importanta.De multe ori stau si incerc sa imi dau seama ce e mai important?Sa scriu cum vreau chiar daca asta inseamna sa va plictisesc sau sa scriu ce cred eu ca place tuturor.Mai simplu spus: sa scriu pentru mine sau pentru voi?Inchei aceasta postare scrisa pe caiet la ora 0:54 dimineata.Ma credeti sau nu eu stiu cu nu mint.

Cutiuta cu chibrituri

O cutiuta avea in ea 10 chibrituri.Aceasta cutiuta apartinea unei fetite.Pe fiecare chibrit scria un cuvant.1.Bine,2.Frumos,3.Rau,4.Trist,5.Lacrimi,6.Admiratie,7.Vis,8.Ura,9.Dragostea,10.Sfarsit.Acestea erau cele 10 chibrituri:5 bune,5 rele.

Fetita se aseaza pe o banca din parc intr-o zi de iarna care nu era prea rece dar nici calda.Deschide cutia si ia un chibrit, apoi il aprinde.

-Buna, eu sunt Rau.Oamenii devin tot mai rai si asta va distruge lumea.

Chibritul se stinge iar fetita aprinde altul.

-Salut, eu sunt Trist.Fata oamenilor devine tot mai trista.

Fetita ia alt chibrit dupa ce si asta s-a stins.

-Bine te-am gasit.Ma numesc Vis.Unii renunta la visul lor si merg pe cai gresite.

-Te salut.Ma numesc Lacrimi si de multe ori stau in ochii oamenilor iar atunci sufletul plange.

Fetita se uita la chibriturile din cutie si se intreaba daca toate sunt asa.Sa mai aprinda unul?De ce nu?

-Buna ziua!Numele meu e Bine.Orice lucru rau trebuie sa aiba si ceva bun.

-Hei!Vorbesti cu Admiratie acum si iti zic sa te uiti in jurul tau la tot ce e minunat.

-Iuhuuu!Ma cheama Frumos si in lume mai sunt lucruri frumoase pe care oamenii le vad.

-Eu sunt Ura.Ma aflu in fiecare om si multi ma folosesc destul de des.

-Dragostea ma numesc si pe tine te iubesc.Am o putere mare nu uita asta.

Fetita zambeste si ia ultimul chibrit.

-Totul are un sfarsit.Asta sunt eu si pot fi bun sau rau.Tu alegi.

Fetita pleaca spre casa lasand cutiuta cu chibriturile arse acolo.

Inger

 Am venit din cer sa iti spun tie ca eu sunt ingerul ei pazitor.Eram un inger frumos si admirat de toti ingerii din cer.Am fost aleasa sa fiu ingerul pazitor al unei fetite superbe ce mereu zambea.Anii au trecut si ea  a crescut mare si frumoasa dar nu mai avea acel zambet pe fata.Era mai trista pe zi ce trece.Se stingea ca o flacara mica si plapanda iar eu imi pierdeam din frumusete.Pentru asta numai tu esti de vina.Un muritor de rand care i-a furat inima.Constient de asta nu ai facut nimic.O lasai sa sufere singura si ii mareai amaraciunea stand cu alte fete.Ea nu mai e iar eu am ramas un inger fara zambet si fara stralucire...

Ai fost mic

 Ai fost un copil mic si dulce iubit de toata lumea.Un copil care nu  prea stie ce e rau si ce e bine.El face ce ii spun parintii si cand greseste nu o face intentionat spre deosebire de noi oamenii mari care stim ce e bine si ce e rau dar totusi constienti facem un lucru rau.
Sa fi un copil mic care se bucura cand ii dai o jucarie noua cred ca e foarte frumos.Acei copilasi fac greseli fara sa isi dea seama de asta.Acei micuti nu sunt ca noi.Ei sunt opsul nostru.

Scrisul, profund / direct

Atunci cand scriu ma simt bine.Chiar daca uneori nu am chef sa scriu stiu ca dupa ceva timp tot la scris revin.Simt ca pot scrie orice vreau eu pe acest blog pentru ca aici e lumea pe care am creat-o eu prin cuvinte.Prin scris am descoperit o modalitate foarte buna de a ma exprima, de a spune ceea ce simt.Unii aleg sa isi zica sentimentele prin cuvinte profunde care impresioneaza cititorii si asta este foarte bine,insa unii aleg sa spuna direct ceea ce cred si ceea ce gandesc.
Eu fac partea din a doua categorie pentru ca nu le am cu vorbele dulci sau cu alintaturile.Nu ma deranjeaza cand altii le spun, ci pur si simplu nu ma caracterizeaza pe mine.
Sunt curioasa sa vad voi in care categorie sunteti.
Va place sa explicati ceea ce simtiti prin cuvinte profunde sau preferati modalitatea directa?

E meritul tau

 Tu ma faci increzatoare.
Datorita tie am fost multe zile fericita si inca sunt.
Datorita tie zilele mi se par mai roz dar oare de ce?
Ai facut ceva anume?
Poate o magie sau poate de vina sunt doar cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus si m-ai facut sa cred pentru prima data in viata ca sunt speciala pentru cineva.
De aceea te rog sa o ierti pe inima mea cea care e rece uneori.
In unele momente se pare ca a uitat cum sa mai simta insa nu e destul de rece incat sa nu vada cine e in fata ei.
Stii ca daca ai pleca mi-ar parea tare rau pentru ca tu ma faci sa ma simt bine in pielea mea iar pentru asta iti multumesc.

Totul e frumos

 Unele zile sunt atat de frumoase si placute incat uit ca in lume exista si rau.
In unele zile cu soare afara, parca domneste fericirea. Totul e atat de minunat si vesel incat nu vreau sa se mai termine acea zi.
Poate ca aceasta fericire se datoreaza cuiva si poate ca o data cu acel motiv pleaca si fericirea insa daca te gandesti la viitor prea amanuntit poti pierde clipe frumoase din prezent iar eu nu vreau cu nici un pret sa pierd prezentul.

S-au adunat cuvintele

Nu am avut nimic de spus nici ieri, nici alaltaieri, nici acum nu stiu cate zile.
Poate azi am ceva de spus.
In mare, postarile de pe blogul meu au fost facute cu gandul la un el si o ea.
Pentru ca asta imi doream si imi doresc cel mai mult. Sa apara un el si la mine si sa fie soare.
Acum pe strada mea sunt cateva raze de soare si totusi el nu este cu mine. Nu mai imi place nici un baiat ci doar vreau ca eu sa ma simt bine.
Am crezut ca inima mea a inghetat, ca nu mai simte nimic dar viata mi-a aratat ca inima mea e acolo. Nu s-a schimbat deloc. E la fel ca inainte, plina de iubire. Totusi ceva este diferit.
Nu ma mai deranjeaza atat de mult ca eu sunt singura. Ba chiar ma simt bine. Ma ocup de novoile mele si fac ce imi aduce zambetul pe buze.
Cred ca a disparut acea dorinta enorma de a fi cu cineva. Inca imi doresc sa apara un el special dar cine nu isi doreste asta?
Imi doresc si atunci cand inchid ochii imi imaginez cam cum ar fi dar cand deschid ochii, realizez ca imi e la fel de bine si fara el.
Poate e de vina faptul ca inima mea nu mai place nici un baiat.
Ma uit la toti din jurul meu si ii vad cat de mult se bucura atunci cand vorbesc cu persoana placuta/iubita si mi se pare ca e ceva care lipseste. Ar trebui sa ne bucuram de multe lucruri nu doar de acelea legate de un anumit om.
Poate zic aceste vorbe si cred asta pentru ca nu am iubit niciodata si nici nu am de gand sa o fac prea curand.
Adevarul e ca stiu cateva persoane care sunt singure la o varsta inaintata si o duc foarte bine.Insa eu nu vreau sa fiu singura pentru ca m-am prins cu dintii de dorinta mea numarul unu dar nu imi pot forta inima sa placa.

Veşti din lumea serialelor #10: The Vampire Diaries Season 5 Spoilers

Dacă nu vreţi nici cel mai mic spoiler legat de ce vă aşteaptă în următorul sezon, aş spune să nu citiţi ce mai scriu de aici.

Soo... Se pare că fanii Delena vor suferi puţin, eu printre ei. Elena va merge la facultate începând cu sezonul 5, iar cele două personaje vor fi despărţite puţin, Nina a spus în intervi că ei vor încerca să facă să funcţioneze o relaţie de la distanţp. Totuşi eu mă întreb: De ce nu pleacă Damon cu ea? Uneori scenografii complică aşa mult situaţiile aşa simple şi se învârt în jurul cozii.

Din ce s-a putut înţelege din tot ce a spus Paul, Stefan nu se întoarce imediat de e fundul lacului...

Katherine devine un fel de personaj principal, nu ştiu încă dacă Nina va avea rol de antagonistă cu acest personaj. Se prea poate ca personajul să aibă mare nevoie de restul totuşi, cel puţin aşa s-a spus în timpul interviului. Aşa că fanii Katherine, se pare că ea revine şi va fi cam ca în sezonul 2, unde trebuie să recunoaştem că a apărut cam în fiecare episod. Plus aflăm că e posibil să fie ceva între Damon şi ea, huh asta chiar nu sună bine.

Şi continuăm cu câteva spoilere...

După cum spuneam cu câteva rânduri mai sus Elena şi prietenii ei merg la colegiu şi era evident că acolo vor avea colegi noi, nu? Aşa că faceţi cunoştinţă cu noul membru al castului Kendrick Sampson care îl va interpreta pe Jesse, un tip super hot care urăşte vampirii, aşa că e clar că ştie despre ei, tipul care o va face pe Caroline să uite despre Klaus şi Tyler (vă amintiţi că am spus că Tyler nu va mai fi un personaj atât de frecvent în serial, nu?). Mai departe facem cunoştină cu Nadia, interpretată de Olga Fonda, care se pare că nu va fi chiar un personaj bun... ea va face orice pentru a-şi atinge ţelurile. Şii Nadia se întâlneşte cu Matt şi Rebekah la Praga, chiar înainte de-i oferi lui Stefan câte informaţii despre Klaus şi familia acestuia. (Ok, mi se pare doar mie sau aceste noi personaje vor şti mult prea multe despre locuitorii din Mystic Falls.
Şi ce ar fi facultatea fără profesori care să-ţi facă viaţa dificilă, nu? Un profesor misterios, cu o agendă destul de asemănătoare cu cea a profesorului Shane îşi va face intrarea în noul sezon. Oricum Caroline şi Elena au experienţă cu astfel de profsori după ce au trecut în ultimele sezoane cu Alaric şi Shane.

Probabil toţi v-aţi întrebat ce se v-a întâmplat cu Bonnie şi Jeremy acum că ea e moartă şi el nu mai e un personaj atât de important al serialului. Katerina Graham nu a putut oferi prea multe spoilere legate de ce se va întâmpla mai departe cu acest cuplu, dar am primit câteva mici informaţi. Chiar dacă Bonnie e moartă, ea tot va apărea în serial ca fantomă, se spune că ea chiar va avea ceva experienţe neaşteptate prin care nu a mai trecut. În plus Jeremy are o nouă admiratoare, pe Megan, o studentă a liceului din Mystic Falls în anii '50.

Se pare că familia Salvatore are mai multe secrete decât s-ar crede. Câteva din ele vor fi dezvăluite în următorul sezon, plus că un nou doctor apare în oraş, iar Damon va avea ceva conflicte cu acest doctor pe care se prea poate să-l cunoască din trecut sau să aibă legături cu familia Salvator.

Şii cam aşa arată o mică parte din sezonul 5, huh cam multe informaţii de digerat. Voi mai ştiţi ceva nou despre serial?

Asta e ceva nou

 E nou!


  Intr-adevar e nou si cam imposibil de crezut dar va rog sa nu uitati cat de incapatanata sunt si daca imi propun ceva atunci aia fac.Mai ales daca asta inseamna schimbarea starii mele de spirit in bine.
Am realizat azi ca: Imi place sa fiu optimista! Ma simt foarte bine!
Si acum PAUZA.
Eu sa fiu optimista?Eu sa incetez sa vad doar lucrurile rele si culmea ca acum le vad doar pe alea bune:))
Totul e posibil nu? Da! Chiar este si daca si cele mai imposibile dorinte pot fi implinite eu de ce sa nu pot scapa de negativism?
Pot scapa de el si pot fi optimista.Pot fi cum am fost acum 3 ani cand imi iubeam viata.
Poate ca nu ma credeti dar prin postarile urmatoare va veti da seama ca eu stiu sa fiu optimista si chiar sunt.Veti observa ca pot sa vad lucrurile bune chiar foarte bine.

O seara frumoasa va doresc! :x

Doar o alta seara

 E o furtuna de nervi care se invarte prin mintea mea incontinu. Acum ceva timp in urma era si mai mare dar se pare ca s-a mai domolit.
Motivul? Nu il stiu.
Nu am de gand sa stau sa va plictisesc cu aberatiile mele dar am o intrebare.
E rau sa nu iti pese de absolut nimeni?Nici macar de tine?
Am devenit prea indiferenta?
Nu stiu ce parere aveti voi dar eu nu cred ca sunt prea indiferenta.Poate e rau sa nu iti pese de viata ta dar sa nu iti pese de cei din jurul tau, nu cred ca e rau.Mai ales ca nu este unul care sa iti faca bine din propria initiativa.
Da, am devenit rea si poate ca e vina mea dar m-am cam saturat sa imi pese de altii si ei sa ma ignore.
Probabil veti spune ca sunt oameni carora le pasa dar sincer eu sunt 80% sigura ca nu e asa.
Din nou am ramas fara cuvinte doar ca sunt pe punctul de a exploda.
De ce? Nu stiu...

Ar fi multe de spus

 Stau si ma gandesc la ce sa scriu.
Duminica am scris o postare in care am zis ca nu mai am cuvinte.Ei bine acum as avea multe de spus dar ceva ma opreste...

 As putea scrie ceva despre viata insa sunt cam dezamgita de ea.
As putea scrie despre un singur moment urat petrecut azi care a stricat tot dar gandul imi zboara la visul de aseara, pe care nu vi-l zic pentru ca am invatat ca visele sunt doar vise si... atat.
Mi-a trecut prin cap sa scriu o alta dorinta de a mea, cum am mai scris.Stiti voi. Postarile cu titlul "Vise imposibile".Insa nu am nici o idee despre ce as putea scrie de data asta.
Poate ar trebui sa va zic de mult pentru ca in ultima vreme m-am cam inchis in mine dar nu am nici starea necesara nici energia cuvenita ca sa zic tot ce se petrece mai nou in jurul meu.
Sincer, cred ca nu vreau sa va zic pentru ca stiu ca nu va dura mult aceasta stare de bine.De fapt, deja a inceput sa se duca.
As putea sa va mai zic multe lucruri dar vor fi uitate foarte repede si nu are rost.
Uneori, nimic nu are rost...

nu mai am cuvinte...

Am crezut ca mi-am facut inima imuna la aceste situatii.Am crezut ca s-a umplut cu atata ura incat nu ar varsa nici o lacrima intr-o situatie ca asta.Mi-am zis ca eu nu fac aceeasi greseala de doua ori.Nu stiu daca e aceeasi greseala... De fapt nici nu vad ce am facut gresit.
Ideea e ca am am luat in brate indiferenta ca sa imi fac inima tare.Imuna la multe lucruri dar mai ales la respingeri.
Am crezut dar am crezut degeaba.
Nu am reusit si acum trebuie sa stau din nou sa imi ling ranile.
Am ajuns sa cred ca nimanui nu ii pasa cand plang dar nu e nimic.Nici mie nu imi va pasa de altii.
As vrea sa zic mai multe dar nu am nimic pe inima de care trebuie sa scap.
 Mi-ar placea sa scriu si apoi sa pot zambi dar de data asta nu mai am cuvinte...