“Mi am pus castile pe cap si am inceput sa scriu…Am descifrat fiecare cuvant din melodie,pe tot parcursul ei m am gandit la tine,la noi.Ti se intampla si tie,nu?!Probabil tu iti ocupi timpul descifrand lacrimile fetelor pe care le ai lasat in urma ta.Esti misterios,nu te cunosc,nu stiu nimic despre tine,stiu doar ca te iubesc.Te iubesc necontrolat si fara vreun motiv.Te iubesc obsesiv.Am vrut doar sa ma accepti,nu sa ma intelegi.Nu am vrut sa mi afli toate secretele,am vrut sa avem secretele noastre….

      Nu am vrut sa te citesc ca pe o carte,am vrut sa fiu usor respinsa , dupa sa nu mi mai dai drumul la mana. ....Ai fost de neinteles si asa am fost si eu.Nu stiu ce simti,nu vreau sa stiu,vreau doar sa pleci din sufletul meu…

Dor.

Este tarziu..aproape 3 dimineata...dorul de tine mă face să scriu. Ce as putea sa scriu despre tine daca nustiu ce poti face??stau in pat si te simt aproape de mine.. visez la săruturile tale, la tine, la noi...la cum eram inainte. Mi-as dori sa nu se termine acest vis,tu eşti singurul care m-a vindecat. Lângă tine am reusit sa ma indragostesc din nou!

     M-am bucurat de clipele petrecute in doi..chiar daca nu au fost foarte multe..am plans am ras dar totul s-a terminat atat de repede iar acum imi raman decat amintirile si speranta ca ne vom mai intalni intr-o zi de decembrie.Si desi o sa fie  frig,eu o sa ma indragostesc din nou!

Is love a mistake?

Uneori mă întreb dacă te poţi îndrăgosti de persoana greşită. Şi nici măcar astăzi nu am aflat răspunsul. Mereu mi-a plăcut să-l privesc de la distanţă, până când fiecare gând de-al meu a devenit realitate. Deşi acele zile au apus de mult şi astăzi pot spune că-l iubesc cu aceeaşi intensitate sau chiar mai mult. Şi tu mă întrebi dacă asta doare? Răspunsul e evident. Doare. Mi-ar plăcea doar să ştie şi el cât de mult a însemnat pentru mine şi cât de mult înseamnă în continuare. Fără el, nu aş simţi mai mult decât poate simţi o stâncă de piatră, adică nimic. Fără el, nu aş putea zâmbi decât o dată pe an şi atunci probabil aş fi nevoită să mă prefac. Pur şi simplu mă întreb, oare este el persoana greşită ? Am auzit că uneori trebuie să dăm ascultare raţiunii, pentru a nu ne răni inima, dar oare este corect? E greşit să iubeşti pe cineva din toată inima, chiar daca ştii că poate el nu te iubeşte? Aş vrea, pentru prima dată să am un răspuns, oricât de dur ar fi el. M-am obişnuit. Adevărul doare. M-am săturat să aştept un miracol. Pur şi simplu, vreau doar să traiesc, fără să-mi fie teamă să-l privesc în ochi. Nu vreau să mă mai hrănesc cu vise, speranţe deşarte şi minciuni.

Fall in love with the wrong person? May be not or may be yes.

Dare to dream

Cu ochii în lacrimi, păşesc pe apă. Încerc să ajung la tine, dar vederea mi-e înceţoşată. Îmi este atât de frică să nu mă rătăcesc pe drum şi să mă pierd în neant. Ridic capul spre cer şi zăresc o stea. Pare atât de vie, încât tresar. Lumina ei mă orbeşte. O privesc cu veneraţie, apoi îmi plec ochii în jos. Nimic nu s-a schimbat. Mai fac câţiva paşi, dar sunt în zadar. Tăcerea domneşte în continuare. Îmi pot simţi bătăile inimii. Îmi pot auzi respiraţia accelerată de temerile mele. Unde eşti?

Aş fi vrut să strig spre tine. Poate aveai de gând să mă auzi, dar vocea mea era pustiită. Nu puteam să scot nici măcar un sunet. Mă simţeam atât de neputincioasă. Nu mă puteam lupta cu necunoscutul. Nu în noaptea asta, când totul părea atât de înălţător, pe lângă fiinţa mea mică şi pricăjită. Eram precum un peşte care se zbate pe uscat; precum o pasăre fără aripi; precum un copil fără vise. Cum am ajuns aşa, nici eu nu mi-am dat seama. Îmi aminteam doar că m-am pus în pat, după o zi obositoare şi ultima mea dorinţă fusese doar să adorm; să mă cufund în lumea viselor şi să uit de realitate. Oare se îndeplinise?

Răspunsul veni aprig şi scurt. M-am trezit, căzând parcă din cer. Razele blânde ale soarelui se strecurau printre jaluzele. Un firişor mic de lumină îmi mângâia faţa acoperită de broboade lungi de transpiraţie. Totul era bine acum. Nu fusese decât un vis urât. Aşa cum l-ar numi cei mai mulţi dintre noi, un coşmar.

Mi-e frica sa mai iubesc

Speranţe înşelate

E uşor să priveşti cum lumea cuiva se prăbuşeşte;cum sentimentele acelei persoane se risipesc prin aer, împrăştiind tristeţe şi melancolie, dar oare e la fel de uşor când acea persoană eşti chiar tu? Nu, nu e. Pentru că visele tale au însemnat mai mult decât orice realitate pentru tine, iar fără ele viaţa înseamnă moarte. Ce rost mai are să trăieşti când vezi că tot ce-ai construit s-a făcut scrum, iar cei pe care i-ai iubit te-au lăsat singur, lipsit de ajutor, în obscuritate, fără nici un resentiment. Singurele lucruri pe care le mai ai sunt regretele şi lacrimile. În ele te vei îneca, până îţi vor răpi şi ultima suflare, apoi lumina se va stinge. Cortina va cădea. N-ai fost decât un actor într-o lume atât de mare. Un simplu pion, ce-a fost sacrificat pe-o tablă de şah...

Frânturi de adevăr

Nici măcar nu ştiu ce încerc să îţi spun prin aceste rânduri. Eşti încă cea mai bună prietenă a mea. Nu ştiu daca mai simţi la fel, dar eu nu pot să uit orice amănunt care ne-a legat pe amândouă. Îmi amintesc chiar şi de zâmbetul tău cel puţin de trei ori pe zi şi mă întreb daca tu faci la fel. Nu ţi-am cerut asta, pentru că nu am nici un drept, dar am simţit că pur şi simplu trebuie să ştii şi tu asta. Îmi e dor de tine şi aş vrea ca acum să mă iei în braţe şi să îmi spui că o să fie bine. Chiar dacă ar fi o minciună, mi-ar umple inima de bucurie. Poate că ce am scris e prea puţin pentru tine, sau poate chiar prea mult, dar altfel nu aş fi ştiut cum e mai bine să îţi vorbesc.

Te iubesc şi sper să nu uiţi asta, pentru că eu nu am cum să uit.

Regrete

Astăzi mi-am amintit cu nostalgie de trecut . Fiecare greşeală , fiecare gest , fiecare trăire mi-a apărut în minte şi mi-a înceţoşat gândurile. Am o singură dorinţă , dar sunt conştientă că nu se poate împlini.

Pentru o zi , mi-ar plăcea să dau timpul înapoi. Să fiu iar acel copil 

inocent ,care vede pentru prima dată lumina şi să o iau de la început. Ştiu că e imposibil ,dar îmi place să visez. A devenit un 

obicei pentru mine . E ca un drog şi nu pot renunţa la el. E singurul lucru care mă mai ţine în viaţă.

Uneori stau şi privesc cerul presărat cu stele , sperând ca cineva să îmi audă chemarea , dar e în zadar. Stau şi aştept , dar nimeni nu-mi răspunde în noapte . Străzile pustii mă înconjuară şi mă simt pierdută ca într’un labirint fără ieşire.

Astăzi  , mai mult ca niciodată , am realizat că sufletul meu e plin de regrete. Când cauţi plăcerea , aminteşte-ţi că aceasta e însoţită de regrete şi suferinţă. În fundul cupei plăcerilor găseşti oboseală şi supărare , iar baza supărării e formată din voluptăţile plăcerii.

Cum poti dovedi dragostea ce o porti cuiva?‎

Intrebarea aceasta am primit-o cu ceva timp in urma pe ask.fm si am zis sa postez raspunsul si pe blog.
Pai in primul rand atunci cand iubesti pe cineva faci tot posibilul ca acea persoana sa fie fericita. Dragostea nu se dovedeste ea se arata prin fapte, gesturi, comportament chiar si vorbe dupa un anumit timp, pentru ca multa lume dupa o saptamana incepe si spune ” Te iubesc ” intr-o saptamana nici macar nu ai timp sa cunosti persoana respectiva calumea. Dragostea pe care o porti cuiva i-o poti arata prin multe feluri, o cauti cu orice motiv prostesc numai pentru ca simti nevoia sa fi alaturi de ea sa vorbesti cu ea, ii vorbesti frumos o alinti, ii faci mereu zilele frumoase, o faci mereu sa zambeasca, incerci pe cat posibil atunci cand o superi sa o impaci cat de dulce se poate si niciodata nu-i promite ” ca va fi totul bine langa tine ” pentru ca nu o sa fie asa..sigur apar certuri, neintelegeri care se pot rezolva daca va intelegeti, intr-o relatie nu o sa fie niciodata doar lapte si miere…tu promitei ca ” Vei fi langa ea orice s-ar intampla, chiar daca ii este bine sau rau ” si odata ce ai promis trebuie sa te ti de promisiune, doar asa ii vei arata ca o iubesti cu adevarat pe acea persoana. Dragostea se mai poate arata prin faptul ca esti sincer cu acea persoana ca nu ii ascunzi nimic, vorbesti deschis cu ea ii spui totul.

Teama de a iubi

Nu credeam vreodată că voi ajunge aici şi totuşi uite-mă : împachetez tot şi mă pregătesc de plecare. Bag mâna în buzunar şi îmi simt inima. Am luat-o înapoi; nu-ţi mai aparţine. O strâng cu putere, cuprinsă de teama de a nu o pierde iar.
Am fost atât de însetată de tine, încât în încercarea mea de a domoli acest sentiment, am pierdut controlul; m-am pierdut pe mine. Vreau să pot zâmbi din nou, fără să îmi fie teamă. Vreau să trăiesc fiecare clipă cu intensitate, ca şi cum ar fi ultima. Nu vreau să mai fiu dependentă de tine. Doare enorm când centrul universului tău pur şi simplu se destramă, iar tu poţi doar să priveşti neajutorat,simţindu-te inutil.
Îmi pare rău pentru că fug de şansa mea de a fi fericită, dar cred că e prea mult pentru mine. Sper să mă poţi ierta, dar renunţ. Închid uşa în urma mea şi plec, ştergându-mi lacrimile amare de pe obraz.