FeeLing

    A fi indragostita...Pffff este un sentiment cat se poate de frumos.
    Cand iubim simtim ca plutim  dar totusi nu avem aripi...Nu m-am gandit niciodata cum as putea supravietui fara sa ma   atasez de o persoana,de un prieten bun...fara sa iubesc.Mii de intrebari  apar : ,,Vreau sa cedez? Vreau sa...,,imi incep viata?Sa fiu a lui ,Sa vada  ca il iubesc cu adevarat ?Sa trec cu vederea peste toate pentru ca il iubesc?''
    Nimic nu ne poate opri sa nu ne indragostim ....Poate doar acel sentiment de teama.Pai daca iubim,ar trebui sa fie totul in regula,nu-i asa?Dar...mereu va exista un ,,dar'' care strica totul...Eu una nu am trecut niciodata peste acest ,,dar''.Nici eu nu stiu de ce dar frica nu va disparea niciodata .
   Este naspa sa pui mult suflet intr-o relatie si apoi totul sa se sfarseasca ,dar asta nu inseamna ca nu putem trece peste .Timpul le va rezolva pe toate mai devreme sau mai tarziu.Nu mereu exista povesti cu ,,Happy End''.

   Am auzit chestii de genu :,,gata de maine nu voi ma voi mai indragosti,nu imi voi mai face un iubit /a''.Sincer mi se pare o chestie banala .Fiecare are propria parere.Daca stam sa ne gandim nu toti sau toate suntem la fel si poate si noi la randul nostru putem face persoana iubita sa sufere chiar daca nu o facem cu intentie. 
  In final cred ca a fi indragostit/a poate este cel mai de pret sentiment ,in care poti darui tot,fara a cere nici macar o floare inapoi.



                          JUST LOVE <3

Friendship.

M-am gândit în ultimul timp de mai multe ori la conceptul de prietenie, dar nu are o definiție clară. Gândindu-mă mai bine realizez că îmi sunt prieteni cei care rămân când toți ceilalți pleacă - adică la primul necaz. Îmi displace teribil ce se întâmplă mai nou, cu unele persoane: când au nevoie de susținere, sunt o prietenă minunată, care ascultă ca nimeni altcineva, dar când este vorba de necazurile mele, toți sunt ocupați cu probleme lor, că, deh, evident, toată lumea are probleme.

Astăzi, conceptul de prietenie este prea puțin înțeles de prea puțini oameni și simțit și aplicat de și mai puțini. E trist, evident. Vă amintiți cum era când eram micuți ? Ne jucam șotron, săream elastic, ne jucam de-a v-ați ascunselea și toate celelalte jocuri care ne făceau să fim uniți; făceam mâncare din apă și nisip și ne jucam de-a mama și de-a tata - aceea era copilările.

O prietenie va fii întotdeauna o prietenie dacă știi să o păstrezi, însă, când doar una dintre persoane pune suflet în acea prietenie, ea este ca și pierdută. Nu răni o persoană dacă nu este nevoie și nu o răni nici dacă este nevoie - de-a lungul timpului ai să vezi că nu este nevoie să rănești pe cineva. Nu rupe o prietenie gândindu-te că ”deh, o să mai fim prietene cândva”, pentru că prietenia este ca o ață - odată ruptă, se va pierde tot, nu va mai fii nicicând la fel, pentru că apoi va fii un nod. Acel nod va reprezenta toată suferința, bucuria sau nostalgia, melancolia ori orice alt amalgam de sentimente prin care a trecut singur acel prieten.

Prietenii adevărați sunt greu de găsit, dar ușor de păstrat, deoarece nu faci eforturi să-i ții lângă tine, ei rămân acolo chiar și dacă vrei să îi alungi ... Aceia sunt prietenii adevărați pe care trebuie să îi păstrăm lângă noi mereu !

Un pic de Leapsa

1. Cat este ceasul ?  22:30
2. Numele tau este ? : Am mai multe, care din ele ? Zeita :))
3. Porecla ? : nu am una anume
4. Ai tatuaje ? :   Nu
5. Culoarea ochilor ? : Caprui
6. Locul in care te-ai nascut ? : Orasul tuturor parazitilor si scorpiilor 
7. Mancare favorita ? : Şniţi, cartofi prajiti, pizza , inghetata, ciocolata (ultimile 2 nu sunt mancaruri dar imi plac)
8. Ai fost vreodata in USA ? : Cand eram mai tanara :)))
9. Ai infasurat pe cineva vreodata cu hartie igienica ? : Nu , dar niciodata nu e prea tarziu
10. Ai iubit pe cineva atat de mult incat sa-ti vina sa plangi ? : Am iubit si am plans.
11. Ai fost implicat in vreun accident de masina ? : Eram la cativa cm de un accident.
12. Crutoane sau bacon ? : Nea
13. Zi favorita din saptamana ? : Samabata si duminica , distractie la maxim.
14. Restaurant favorit ? :  Nu am preferinte, atata timp cat mancarea este buna.
15. Ce sport iti place sa urmaresti ? :  Sincer nici unul , viata mea e un sport.
16. Bautura favorita ? :  wishky. 
17. Inghetata favorita ? : Top Gun
18. Walt Disney sau Warner Bros ? : I don’t know
19. Restaurant Fast Food preferat ? : Spring Time, MC.
20. Ce culoare are dormitorul vostru ? : Vostru? Da ce sunt siameaza? E galben
21. De cate ori ai copiat la vreun examen ? :  Detaliile nu se discuta, am facut-o ca si ceilalti :))
22. In care magazin ai fi cheltuit toti banii de pe card ? :  In magazine de haine si ciocolata.
23. Ce faci de obicei cand te plictisesti ? : Incep sa cant sau sa mimez replici din desene sau filme.
24. La ce ora mergi la culcare ? :  De obicei dupa 12 daca sunt obosita cu gainile o data.
25.  Ce program Tv nu pierzi niciodata ? :  Wow, eu si tv-ul… nu prea cred.
26. Ultima persoana cu care ai luat masa la restaurant ? :  Nu imi aduc aminte, deci nu era important si nu a fost la un restaurant :))
27. Ce asculti in momentul asta ? : Goo Goo Dolls – Iris

1. Care e culoarea preferata ? : Rosu
2. Mare sau lac ? :  Lac.
3. Cate tatuaje ai ? : Fara numar
4. Ce preferi pisica sau catel ? : Pisica
5. Ce anotimp preferi vara sau iarna ? : Primavara
6. Esti solo ? :  Da
7. Esti indragostit/a de cineva ? :Da
8. Cat e ceasul ? :  23:33

Life ?

Fiecare om e plămădit într-un alt mod, fiecare om e unic în felul său, fiecare om are o părere personală, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a altuia, pe care o susține sus și tare; mă rog, în esență omul este o ființă unică și mult prea complexă pentru a putea fii explicată.

De-a lungul vieții spunem că vrem explicații, dar la ce ne ajută ele ? De ce mai cerem explicații când un fapt este deja consumat ? Când actul s-a consumat, când țigara s-a fumat și am ajuns la filtru, pentru ce mai întrebăm ”de ce” ? Timpul nu se întoarce, sufletul, odată rănit, va rămâne rănit indiferent de ce explicație primește. De ce rănim ? Ne simțim mai bine dacă o facem ? Poate că, unii dintre noi, își gâdilă orgoliul cu asta, dar la nesfârșit oare ? Nu se satură nicicând ? Ba da, evident, doar sunt oameni și se plictisesc, iar atunci încep să se gândească la tot ce au făcut. Se așează și meditează, se simt vinovați și încearcă să repare ce au stricat, dar, evident, nu se mai poate.

Inima unui om este ca o bucățică de hârtie: o luăm cu grijă și o așezăm în palmele cuiva, în speranța că va avea grijă de ea și că o va așeza într-un loc cald și plin de iubire, iar acea persoană cu siguranță că va proceda așa, la început. Apoi o va lua de acolo și, la primul pas greșit pe care-l va face, la prima jignire, va fii ca o strângere în pumn a hârtiuței care, la deschiderea mâinii, nu va mai fii la fel. Nu va mai fii la fel atunci și nici a doua zi și nici niciodată. Va fi motolită și se va mototoli tot mai tare la fiecare strângere. Atunci spunem că inima ne este rănită și ne doare, atunci plângem și suferim, uităm ce e acela zâmbet și bunăvoie. 

În orice caz, dacă ceva am învățat de-a lungul timpului este faptul că trebuie să gândim cu inima mereu, doar în anumite cazuri trebuie să fim raționali și să lăsăm creierul să ia deciziile potrivite. Unor persoane le va păsa mai puțin decât altor persoane,dar, în ciuda a tot, viața va merge mai departe, chiar dacă nouă ni se va părea că ea stă pe loc și că nu mai are sens.

Prieteni

Aşa cum am spus şi în postul anterior , aş vrea să vorbesc puţin despre prietenii mei . Deşi sunt conştientă că niciodată nu le voi putea mulţumi îndeajuns de mult pentru tot ceea ce au făcut pentru mine , măcar încerc .

În primul rând , aş vrea să vorbesc despre colegii mei , pe care îi cunosc din clasa întâi şi pe care îi consider a doua mea familie . Împreună cu ei am învăţat atât de multe lucruri  şi am trecut prin diferite experienţe . Unele plăcute , altele mai puţin plăcute , dar totuşi îi iubesc pentru că ei sunt o parte din mine . 

Mai sunt alte persoane , cu care nu am avut ocazia să vorbesc faţă în faţă , dar mi-ar plăcea enorm de mult să am această oportunitate . Indiferent din ce colţuri ale ţării sunt , mereu şi-au făcut timp pentru mine şi mi-au fost alături . Datorită lor am realizat că există şi o altfel de prietenie şi că nu contează distanţa dintre două persoane , atâta timp cât între ele există o legătură puternică.

Şi ajung la cei pe care îi numesc simplu , prieteni . Ei sunt cei care mă fac să zâmbesc zi de zi . Alături de ei aş putea sta o sută de ani şi probabil nu m-aş plictisi , sau cel puţin , nu de una singură .

Împreună cu ei am râs , am vorbit , am băut , m-am distrat şi probabil asta e tot ceea ce contează . Poate unii dintre ei nu simt acelaşi lucru , dar eu am ajuns să ţin foarte mult la aceste persoane şi fără ei , viaţa mea ar fi pustie . 

Ştiu că mulţi dintre ei mi-au dat sfaturi şi m-au încurajat , dar un singur lucru mi-a rămas întipărit în minte şi în suflet . 

" Never give up and keep your dreams alive . "

Zâmbeşte ! Ai 15 ani .

Păşeşte'ţi cu zâmbete umbra

Şi lasă'ţi visurile să zboare
Peste dealul unde apune lumea
Peste nori şi peste zare .

Şi într'un mâine îndepărtat
Ridicăţi aripile spre ele
Să le prinzi lâng'un copac
Ce'ţi va şopti "eşti printre stele" .

Fii vocea sufletelor surde
Ce n'au găsit în vise note
Şi soarele pe fructe crude
Cu dinţii reci ai unei cobre .

Şi zboară ca un fluture
Zboară mai sus decât se poate zbura
Iar fiecare stea să'ţi scuture
Câte'o dorinţă, de ziua ta .

Micile bucurii ale vieţii

Una dintre micile bucurii ale acestei vieţi este prietenia şi una dintre fericirile prieteniei este aceea de a avea cui să încredinţezi un secret.

Atunci când eşti alături de prietenii tăi ai un sentiment inexprimabil de siguranţă , fără să trebuiască să îţi cântăreşti gândurile sau să fi nevoit să îţi măsori cuvintele.

Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin.

Aş putea scrie un roman întreg despre ce înseamnă prietenia adevărată pentru mine , dar nu am de gând să fac asta . Sau cel puţin , nu acum .

Multe persoane intră în viaţa noastră , iar altele pleacă , dar prietenii rămân mereu acolo sau în cel mai bun caz , îşi brodează numele lor cu cretă pe asfaltul cenuşiu al inimilor noastre , marcându-ne pe viaţă . 

Poate devin din nou sentimentală , dar asta sunt eu şi nu am cum să mă schimb .

Am cunoscut multe persoane până acum şi cred că am aflat multe lucruri despre cel mai pur sentiment , pe care noi îl numim simplu , prietenie .

Nu cred că aş putea să scriu despre toate persoanele importante din viaţa mea , deoarece ar fi destul de multe , dar voi încerca totuşi să mă rezum doar la câteva în următorul post .

Aici am vrut doar să precizez ce înseamnă prietenia pentru mine şi sper că am reuşit să fac asta , fără să aberez prea mult .