Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine… uneori mi se face dor de tine, ca in dupamiaza asta gri, nu stiu de ce m-am gandit la tine, poate pentru ca mi-au venit in mintea mea obosita si tulbure,ochii tai mari,frumosi dar tristi…poate pentru ca mi-au venit in minte zilele in care ma faceai sa rad, zilele in care ma faceai sa uit de mine, nu stiu cum, zilele in care vorbeam ore in sir desi puteai sa nu o faci,caci eram doar o straina ce iti dadea dureri de cap,si nimic mai mult,o necunoscuta care nu facea parte din lumea ta…zilele in care erai doar o evadare din lumea mea monotona, iti multumesc pentru asta.
N-am sa inteleg niciodata ce te-a adus la mine, ce enigma nedeslusita,e ciudat cum mi te-ai infipt in suflet intr-un timp atat de scurt,si-ai ramas acolo,si nu mai vrei sa pleci.
Poate, am avut nevoie de cineva care sa ma inteleaga,desi nu ti-am cerut niciodata sa ma intelegi,doar sa-mi fii ‘acasa’,culcusul in care ma adapostesc de lumea asta mare si rece, ce mi-e straina …sa-mi fii adapost si alinare,sa-mi vindeci durerea,caci sunt doar un copil ce cauta drumul inapoi spre casa.
Stiu ca n-am fost niciodata eu motivul pentru care te trezesti dimineata,cea cu care esti in gand cand te ridici din pat,da, as fi vrut sa fiu eu motivul pentru care stai cu telefonul in mana,asteptand. Motivul pentru care te intristezi,motivul pentru care zambesti uitandu-te in gol,motivul pentru care razi minute in sir,ca un copil,motivul pentru care iti stralucesc ochii…motivul pentru care plangi…caci eu o fac…mai mult decat ar trebui.
Nu te-am cunoscut niciodata cu adevarat,ai fost mereu un mister nedeslusit pentru mine,ca o poveste ce nu se mai termina,poate asta m-a si atras, nu stiu sigur dar cert e ca nu te voi uita…erai singura persoana care ma facea sa tresar…unde esti?..stiu ca esti departe acum.
Tanjeam dupa raceala fiintei tale,gerul din preajma ta,si totodata caldura…si generozitatea ta.. ,esti inteligent si sensibil,te ascunzi dupa un zid, ai fost dezamagit,ranit si distrus,dar esti puternic cum am fost si eu candva. Mi-e dor de cum ma faceai mereu sa rad…nu mi-am luat ramas bun niciodata:)in ziua aceea, daca as fi stiut ca e ultima oara cand mai exista “noi” m-as fi aruncat si mai tare in bratele tale, si te-as fi strans, oricat te-ai fi opus.
Nu stiu daca va mai exista vreodata “noi” , si cum va fi lumea atunci cand ne vom vedea, probabil va fi schimbata, poate amandoi vom fi trecut prin multe, e un zid prea mare intre noi,iar eu nu mai am puterea sa il daram,oricum e alegerea ta.Amintiri triste,placeri de moment,desertaciuni,poate ca-i mai bine asa,doar o clipa, doar franturi dintr-un cantec pe care abia il mai amintesc,doar o ploaie de vara, scurta si rece.