Sinceritate

Poate ca jumatate din mine e inca negativista.
Poate ca sunt dezamagita de felul meu de a fi si de aspectul meu fizic.
Poate ca nu mai pot sa plac nici un baiat pentru ca m-am impietrit.
Poate ca inima mea a inghetat si poate ca nu mai iubesc nici un om de pe pamant.
Poate ca ma chinui din rasputeri sa nu imi deschid inima in fata oamenilor si chiar imi iese.
Poate ca sunt aceeasi fata incapatanata.
Poate ca imi e frica sa ma mai lupt ca sa atrag atentia unui baiat.
Poate ca nu mai zic nimanui despre mine ci doar ii ascult pe ei.
Poate ca sunt o lasa si poate ca nu mai las pe nimeni sa cunoasca detalii despre mine.
Poate ca asa sunt insa inafara de incapatanare pe nimeni nu deranjeaza felul meu de a fi.
Si ce daca m-am inchis in mine?
Si care e problema daca eu nu vorbesc si nu port discutii obisnuite pentru o adolescenta?
Si ce daca eu nu ma plang in fata oamenilor ci prefer sa fac asta cand sunt singura?
Si ce daca sunt asa?

Ce e rau in asta? Dimpotriva! Mie mi se pare ceva bun.Chiar daca ma simt mai singura ca niciodata si chiar daca doar Cel de Sus mai e prietenul meu, totusi merg inainte cu fruntea sus si cu zambetul pe buze.Asa ca, va rog, incetati sa imi mai ziceti ca trebuie sa ma schimb. Stiu si eu ca ar trebui insa m-am obisnuit sa fiu asa ca acum. Poate ca ma voi schimba dar doar daca imi voi cunoaste jumatatea si el va vrea acest lucru.