Recenzie: "Divergent" , de Veronica Roth

• Titlu: "Divergent" .
• Autor: Veronica Roth.
• Anul apariţiei: 2011.
• Editură: Leda.
• Gen: science fiction, distopic, ficţiune tip YA ( young adult ) .
• Nr. pagini: 444.
• Ţara apariţiei: România ( ediţia mea ) .
• Preţ: 40 RON.
• ISBN: 978-973-102-413-4.

Publicată la 25 aprilie 2011 în Statele Unite, "Divergent" a reprezentat debutul tinerei scriitoare Veronica Roth, care a dedicat acestui proiect literar mai mult timp decât a acordat studiilor întreprinse, în acea perioadă, la Northwestern University. Cartea a fost bine primită atât de public, cât şi de critici, din partea cărora a primit reacţii mixte. "Divergent" a fost numită cartea favorită a anului 2011 de către utilizatorii Goodreads în cadrul Goodreads Readers Choice Awards, câştigând şi în cadrul categoriei senior la premiile Young Reader's Choice Awards  2014. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Summit Entertainment în 2011, iar filmul a fost lansat la 21 martie 2014, fiind regizat de Neil Burger şi având un cast alcătuit din actori precum Shailene Woodley, Theo James, Ansel Elgort şi Kate Winslet. Filmul a fost considerat un adevărat succes şi a adunat aproximativ 288 de milioane de dolari în box office.

Am citit "Divergent" la recomandarea impetuoasă a unei prietene. Pasionate fiind amândouă de "The Hunger Games" şi de distopii, în general, ea a insistat că îmi va place foarte mult cartea lui Roth. Auzisem de ea înainte şi fusesem pe cale să o cumpăr de câteva ori, renunţând de fiecare dată. Felul în care prietena mea mi-a vorbit, însă, despre această carte m-a făcut să îi dau, în cele din urmă, o şansă. Cred că v-aţi dat seama deja că nu am regretat decizia luată.

"Divergent" a fost o lectură antrenantă, intensă, solicitantă, nu într-un mod obositor, ci mai degrabă provocator. Nu am putut să las cartea din mână până ce nu am terminat-o, iar în primele două săptămâni de după terminarea lecturii, am revenit des la ea fie şi numai să o răsfoiesc. Este un roman superb, profund dar, în acelaşi timp, incitant. Îţi este imposibil să te plictiseşti citind o asemenea carte, care te ia mereu prin surprindere cu noi răsturnări de situaţie, fără să patineze periculos de aproape de imaginea unei poveşti "trase de păr" . Nu în ultimul rând, suprafaţa captivantă îmbracă un mesaj puternic şi un ansamblu de sentimente şi idei deosebit de complex, Veronica Roth reuşind un lucru dificil în privinţa căruia mulţi autori eşuează: a îmbinat frumuseţea şi emoţia acţiunii cu profunzimea şi importanţa mesajului.

SPOILERS ALERT!!!!!!!!!!!

Acţiunea romanului are loc într-o versiune post-apocaliptică a oraşului Chicago, în care societatea este strict divizată în cadrul a cinci facţiuni diferite, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea ( sinceritatea ) , Abnegaţia ( altruismul ) , Neînfricaţii ( curajul ) , Prietenia( pacea, amiciţia ) şi Erudiţia ( inteligenţa ) . În acest context, Beatrice 'Tris' Prior, o tânără de 16 ani din Abnegaţie, încearcă să îşi găsească propria identitate. Ajunsă la vârsta la care trebuie să îşi aleagă facţiunea de care crede că aparţine, Tris nu se poate decide dacă să îşi urmeze inima spre ceea ce îşi doreşte să facă sau să rămână în fosta ei facţiune, alături de familia ei. Testul de aptitudini care ar trebui să o ajute în alegerea facţiunii îi spune că este Divergentă, şi deci că are aptitudini pentru mai multe facţiuni şi că nu se poate adapta sistemului de valori şi reguli al unei singure grupări. Divergenţii sunt periculoşi pentru societate, iar Tris se vede nevoită să îşi apere identitatea în timp ce încearcă, totodată, să îşi găsească propriul drum şi să îi apere pe cei dragi ei.

Un lucru pe care l-am apreciat enorm la această carte a fost originalitatea conceptului care a stat la baza sa. Ideea unui Chicago post-apocaliptic ierarhizat strict din punct de vedere social este, pur şi simplu, fascinantă şi poate fi considerată o ilustrare perfectă a criticii pe care acest roman o aduce societăţii zilelor noastre. Însoţit de o tematică vastă şi o serie de idei faine în legătură cu organizarea socială actuală, conceptul se distinge ca original din seria romanelor distopice publicate în ultimii zece ani. Este frustrant cum atâţia oameni se trezesc spunând că "Divergent" este o copie fidelă a "The Hunger Games" , deşi singurele asemănări relevante dintre cele două cărţi sunt: 1. acţiunea are loc într-un univers distopic şi2. personajele principale feminine sunt puternice şi curajoase. Unde sunt celelalte puncte comune? Unde? Chiar aş vrea să aflu.

Un alt detaliu care mi-a plăcut în mod special a fost acţiunea propriu-zisă a cărţii. Lectura romanului nu m-a plictisit nici măcar un pic. Se întâmplă atât de multe lucruri diferite încât nu îţi permiţi să laşi orice altceva să îţi distragă atenţia de la poveste. Cartea nu te lasă să faci asta, pur şi simplu. Cititorul are parte de numeroase plot twist-uri neaşteptate care nu fac, însă, din carte o experienţă obositoare sau iraţională. Tot ce se întâmplă urmăreşte o logică bine definită, astfel că fiecare nouă răsturnare de situaţie te face să te întrebi cum de nu ai observat un anumit lucru mai devreme. Cartea nu este, deci, predictibilă, deci lectura ei este cu atât mai interesantă şi antrenantă.

Personajele cărţii sunt, la rândul lor, deosebite. Nu sunt construite după un anumit tipar şi nici nu stagnează în evoluţia lor; fac greşeli şi învaţă din ele, acţionează sub influenţa impulsurilor de moment, fac lucruri... absolut umane. Personajul care m-a fascinat cel mai tare este de departe Tris, eroina cărţii. Este puternică, inteligentă şi independentă. Ceea ce e şi mai important, cunoaşte un proces amplu de evoluţie. Cartea începe cu Beatrice Băţoasa, o fată tăcută, timidă, nelalocul ei în orice context care îi cere altruism. Cititorul ajunge la finalul romanului alături de Tris Divergenta, o tânără curajoasă pregătită să lupte pentru a-i apăra pe cei dragi ei şi pentru o schimbare în societatea din care face parte. Ca şi personaj, Tris poate fi considerată un adevărat model, motiv pentru care sunt şi mai entuziastă în privinţa recomandării acestui roman.

Ca parte din concept, plasarea acţiunii în timp şi spaţiu ( setting ) este originală. Acţiunea se petrece de-a lungul unui interval de câteva săptămâni dintr-un viitor nedefinit, în limitele graniţelor unui oraş despărţit complet de lumea exterioară. Astfel, cititorul ajunge să se întrebe involuntar: ce a fost înainte de Chicago-ul facţiunilor? sau ce se află dincolo de zidul despărţitor? Fie şi aceste întrebări îl vor face pe cititor să citească romanul din scoarţă-n scoarţă.

Perspectiva narativă este subiectivă, aventurile lui Tris sunt povestite la persoana I, cititorul ajungând să privească la tot ce se întâmplă prin ochii eroinei. Aflăm care sunt temerile ei cele mai adânci, grijile, speranţele şi dorinţele cele mai ascunse. În combinaţie cu acţiunea propriu-zisă a cărţii, cititorul experimentează această poveste intensă la superlativ.

În ceea ce priveşte stilul literar, Veronica Roth nu impresionează, cel puţin privind din perspectiva traducerii în limba română. Limbajul este unul simplu, accesibil, deloc exigent. Avem parte de puţine figuri de stil şi de descrieri scurte, deloc aprofundate. În acelaşi timp, deşi pe alocuri sărăcăcios, stilul se potriveşte foarte bine ritmului rapid al desfăşurării evenimentelor şi face experienţa lecturii ceva mai entuziasmantă.

Mă opresc, nu în ultimul rând, asupra mesajului cărţii care, la fel ca în cazul altor romane distopice precum "The Hunger Games" , este împachetat în straturi de acţiune captivantă şi cunoaşte o complexitate greu de fragmentat în învăţăminte distincte. Citind "Divergent" , nu se poate spune că înveţi strict anumite lucruri sau tragi strict anumite concluzii. În schimb, îţi îmbogăţeşti bagajul propriu de idei cu elemente noi pe care ajungi să le aplici cumva şi în propria ta viaţă. Nu este o lecţie de învăţat propriu-zisă, ci mai degrabă o serie de mici scântei de realizare care te fac să îţi spui "Oh, nu m-am gândit la asta." Sunt atât de multe lucruri pe care le-am învăţat din "Divergent" , mi-ar trebui o postare separată să vorbesc exclusiv pe seama acestui subiect, aşa că nu vreau să intru în pâine, cel puţin nu acum. Mai mult decât atât, îmi doresc ca posibilii cititori care vor ţine cont de sugestia mea să tragă propriile concluzii din acest roman şi să înveţe acest mici lecţii special pentru ei, nu pentru că le-am spus eu că Veronica Roth vorbeşte despre asta şi aia în cartea ei.

Alegerea de titlu nu trebuie motivată în vreun fel, după părerea mea. Este un titlu fascinant care practic porunceşte cititorului să ia cartea de pe raftul librăriei şi să fugă cu ea în braţe la casa de marcat. În plus, cuvântul sună de-a dreptul melodios în limba engleză, ceea ce mă captivează şi mai mult. 

Citatul meu preferat:

"Nu înălţimea e cea care mă sperie: înălţimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele şi vasele de sânge şi muşchii din corp acordate la aceeaşi gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt de parcă aş fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc." ( pag. 137-138 )

Recomand cu entuziasm această carte cititorilor de orice vârstă sau cu preferinţe literare de orice fel. Este un roman special, de o expresivitate emoţională copleşitoare, care merită, pur şi simplu, timpul şi energia. Inutil să mai menţionez, este un must-have pentru orice fan YA, dar este la fel de potrivit şi pentru scepticii care nu validează acest gen literar.