Recenzie Eve de Anna Carey ( Eve volumul 1)

 RECENZIE:
       2032 foame, orfani, pustietate cât vezi cu ochii și durere.
Un virus a nimicit viaţa de pe pământ. Copii nimănui sunt trimişi în Şcoli speciale. Fetele sunt crescute și educate până la vârsta de 18 ani iar mai apoi trimise în spitale și obligate sa rămână însărcinate ani de-a rândul pentru a crea o nouă populatie. Băieţii sunt trimişi în mine sau în Oraşul de nisip pentru a construi o nouă societate prin muncă asiduă. Așa arată viitorul? Poate că nu, dar așa ni-l descrie Anna Carey în EVE.
     Şcoala în care se află protagonista noastră are reguli stricte și exacte cu privire la educarea tinerelor. Numărul unu: bărbaţii si băieţii sunt un pericol permanent pentru orice femeie rămasă în viață în urma molimei, deci trebuie să se ferească de ei cu orice preţ. Numarul doi: Regele, conducătorul suprem trebuie admirat sau chiar idolatrizat de către fete. Si numarul trei: odată cu absolvirea ele vor pleca din şcoli pentru a face "diverse meserii".
   Într-o astfel de lume doar cei mai buni se pot afirma și la fel face și Eve. Este prima din Şcoala în care se află și este de asemenea în graţiile profesoarelor.
     Cartea începe cu o scrisoare adresată de către mama lui Eve ei pentru atunci când va fi destul de mare să înţeleagă de ce murise ea. Eroina a fost crescută de către mama sa, nu se pomeneşte nicăieri de vreun tată.
      Inainte de noaptea absolvirii, află de elevele din anii precedenți care terminaseră Şcoala și care sunt închise acum în spitale forţate să de-a naştere la noi "cetăţeni",așa că fuge fiind ajutată de una dintre profesoare.
     Călătoria ei prin pădure și greutăţile prin care trece pentru supravieţuire îi dovedesc faptul că toate învăţăturile din Şcoală au fost zadarnice. Ea face cunoştinţă cu foamea, mizeria, setea și frigul, lucruri necunoscute de protagonistă pană acum.
       Salvarea ei din haosul în care a fost lăsată vine din partea celui mai mare duşman, un băiat. Dar parcă atunci când dușmanul are ochii verzi, pielea bronzată, un trup perfect și mai vine să te salveze și cășlare nu mai seamănă cu un duşman.

Caleb, misteriosul băiat călare îi oferă lui Eve o nouă perspectivă asupra vieții dincolo de cea impusă până atunci de școală. O duce impreună cu fosta ei colegă Arden in ascunzătoarea lui, unde trăiește alături de ațti copii pierduți.
       În tot acest timp regele află de ea și dorește să o ducă în orașul de nisip, așa că unul dintre băieți destăinuie locul unde se află și cheamă gardienii înainte ca păzitorul ei Caleb să o poată salva. Pentru a se putea ascude de rege ea trebuie să plece în Califia, dar mai întâi trebuie să scape de soldați, să-l regăsească pe Caleb și să o salveze pe Arden.....

PĂREREA PERSONALĂ:

    Eve este întruchiparea inocenţei și a voinţei pe care autoarea le valorifică mai ales în discuțiile în contradictoriu cu Caleb.

        Caleb, deşi tăânăr reuşeşte să se impună unui întreg regim totalitar și să aibă grijă și de alti copii, asigurându-le o casă și hrană zilnică. El este un "erou" atât pentru Eve cât și pentru acei copii orfani care au rămas fără nimic.

      Autoarea are un stil deosebit de a scrie și de a contura personajele de care te face să te îndrăgostesti imediat. Când Eve îl vede întradevăr pentru prima dată pe Caleb ea lasă să se vadă delicateţa din spatele puterii lui, definindu-l perfect prin liniile sale inegale.

      Cel mai important motiv pentru care trebuie citită cartea este finalul care vă va menţine în suspans până la următoarea carte.